Grupul de discutii forumuljudecatorilor

De curand, a fost creat grupul de discutii forumuljudecatorilor, un grup independent, fara legatura cu vreo asociatie profesionala, adresat in primul rand judecatorilor tineri si auditorilor de justitie, dar si asimilatilor magistratilor.

Daca doriti sa va inscrieti, pentru a schimba opinii, materiale, idei intr-un cadru colegial, puteti trimite un mesaj la adresa forumuljudecatorilor-subscribe@yahoogroups.com , comunicand numele si prenumele, functia si institutia in care va desfasurati activitatea.

Verificarea datelor se impune pentru a evita inscrierea justitiabililor doritori de discutii sau a celor aflati in cautare de senzational. O varianta care asigura aceste garantii este transmiterea adresei dvs. de e-mail catre un membru al grupului, cu propunere de inscriere.

Intrucat grupul de discutii este destinat numai magistratilor si personalului asimilat, aceste conditii sunt imperative si trebuie respectate.

Daune materiale indemnizatie crestere copil in varsta de pana la 2 ani

DOSAR NR. 38895/3AS/2007
R O M A N I A
TRIBUNALUL BUCURESTI – SECTIA A VIII-A
CONFLICTE DE MUNCA SI ASIGURARI SOCIALE
SENTINTA CIVILA NR. 3299
SEDINTA PUBLICA DIN DATA DE 16.04.2008


Pe rol solutionarea cererii formulate de reclamanta PR in contradictoriu cu paratul STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ŞI FINANŢELOR şi cu citarea obligatorie a CONSILIULUI NAŢIONAL PENTRU COMBATEREA DISCIMINĂRII.
La apelul nominal facut in sedinta publica lipsesc partile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţa, care învederează instanţei următoarele: cauza are ca obiect despagubiri; stadiul procesual – fond; procedura legal indeplinita.
Tribunalul, în temeiul art. 167 alin. 1 din Codul de procedura civila, încuviintează pentru parti probele cu înscrisurile aflate la dosar, apreciindu-le pertinente şi concludente în solutionarea cauzei şi, nemaifiind alte cereri de formulat, excepţii de invocat şi nici alte probe de administrat, reţine cauza spre soluţionare.


T R I B U N A L U L,


Prin cererea inregistrata la data de 07.11.2007, sub nr. 38895/3AS/2007, formulată de reclamanta PR, în contradictoriu cu STATUL ROMAN prin MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANTELOR şi cu citarea obligatorie, conform art.27 alin.3 din OG nr.137/2000, a CONSILIULUI NATIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINARII, s-a solicitat instantei ca, prin sentinta ce se va pronunta, sa se dispuna obligarea paratului Statul Roman prin Ministerul Economiei si Finantelor la plata către reclamanta a sumei de 7.500 RON reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul material produs prin discriminare.
În motivare, s-a aratat că reclamanta a beneficiat, în perioada 05.10.2004 – 14.03.2005, de concediu pentru creşterea copilului în vârstă de până la doi ani şi de indemnizaţia aferentă în conformitate cu prevederile art. 98 alin. 1 lit. d din Legea nr.19/2000, modificată şi completată prin OUG nr.9/2003.
Cuantumul indemnizaţiei a fost de 6.000.000 ROL, acesta fiind stabilit în conformitate cu dispoziţiile art. 125 alin. 2 din Legea nr. 19/2000 care în urma modificărilor aduse prin OUG nr. 9/2003 prevedeau că „Pentru drepturile care se stabilesc după data de 31 decembrie 2003 cuantumul brut lunar al indemnizaţiei prevăzute la art. 121 alin. (1) lit. a) este de 85% din salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.”
Se observă că prin modificarea legislativă amintită părinţii care beneficiau de concediu de creştere a copilului până la doi ani, respectiv până la trei ani erau supuşi aceluiaşi tratament cu privire la beneficiul indemnizaţiei de creştere a copilului, în cuantum de 600 lei, indiferent de contribuţia acestora la bugetul asigurărilor sociale în perioada în care aceştia şi-au desfăşurat activitatea la locul de munca cu încălcarea prevederilor art. 2 lit.e din Legea nr.19/2000 potrivit cărora drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuţiilor de asigurări sociale plătite.
Contribuţia de asigurări sociale a fost reţinută în raport de întreaga indemnizaţia brută lunară cuvenită pentru funcţia de judecător pe care reclamanta o exercita de la data de 02.12.1996, motiv pentru care se apreciaza că plafonarea stabilită de legiuitor încalcă principiul discriminării consacrat de Constituţia României prin art.6 alin.1.
În prezent sistemul de acordarea a indemnizaţiei pentru creşterea copilului stabilit prin OUG nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului este asemănător cu cel de care reclamanta a beneficiat, în sensul că de la data de 01.01.2007 cuantumul indemnizaţiei este de 6.000.000 ROL pentru toţi contribuabilii aflaţi în concediu pentru creştere copil şi care îndeplinesc condiţia de a realiza venituri supuse impozitării timp de 12 luni înainte de naşterea copilului, cu deosebirea că în acest moment indemnizaţia nu mai are caracterul unui drept de asigurare socială, ci al unui ajutor social acordat de stat.
Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării s-a pronunţat asupra discriminării la sesizarea unor colegi magistraţi care beneficiau de cuantumul plafonat al indemnizaţiei şi a constatat că „prin aplicarea prevederilor OUG nr.148/2005, categoria socio-profesională a magistraţilor (…) a cunoscut o diminuare drastică a veniturilor sale, iar prevederile respective nu sunt de natură a sprijini familia magistratului, ci, din contră, are un caracter negativ asupra nivelului de trai al acestuia. Indemnizaţia pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani nu-şi îndeplineşte funcţia declarată de înlocuire a venitului salarial”.
Astfel prin hotărârea nr. 241/16.08.2007 a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării s-a constatat că prevederile cuprinse în OUG nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului aprobată prin Legea nr. 7/2007, sub aspectul modalităţii de tratament a magistraţilor sunt discriminatorii, nefiind justificate de un scop obiectiv si legitim potrivit art.14 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, art. 16 alin. 1 din Constitutia Romaniei, art. 6 din Carta Europeana privind statutul judecatorilor, art. 1 alin. 2 lit. i, art. 2 alin. 3, art.6 alin. 1 lit. c din O.G. nr. 137/2000.
Totodată, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a recomandat Ministerului Muncii, Familiei si Egalităţii de Şanse să promoveze un proiect de act normativ care să reglementeze diferit cuantumul indemnizaţiei pentru creşterea copilului în vârstă de până la doi ani şi în funcţie de latura contributivă a beneficiarilor de indemnizaţie.
Reclamanta a mentionat ca aceasta situaţie este identică celei în care s-a aflat, cu atât mai mult cu cât la momentul respectiv indemnizaţia pentru creşterea copilului constituia un drept de asigurare socială care i se cuvenea în raport de contribuţia de asigurări sociale plătită.
Conform art. 27 alin.1 din OG nr.137/2000, persoana care se consideră discriminată poate formula, în faţa instanţei de judecată, o cerere pentru acordarea de despăgubiri şi restabilirea situaţiei anterioare discriminării sau anularea situaţiei create prin discriminare, potrivit dreptului comun.
Despăgubirile materiale pe care le solicita reprezintă diferenţa dintre indemnizaţia de 6.000.000 ROL, de care a beneficiat, şi cea de care trebuia să beneficieze, pe temeiul contribuţiilor de asigurări sociale plătite şi care reprezenta, conform art.125 şi art.99 din Legea nr.19/2000 înainte de modificările aduse de OUG nr.9/2003, 85% din media veniturilor lunare din ultimele 6 luni anterioare datei naşterii copilului, pe baza cărora s-a datorat sau, după caz, s-a achitat contribuţia individuală de asigurări sociale în lunile respective.
Prejudiciul material suferit este urmare a discriminării expuse anterior având în vedere ca dispozitiile pe care le considera discriminatorii au împiedicat-o pe reclamanta să fie alături de copilul sau pentru perioada de doi ani, perioada minima necesară unei dezvoltari corespunzătoare a acestuia.
Reclamanta a mai aratat ca la data de 25.05.2004 a născut pe minorul PHN şi a beneficiat de concediul postnatal şi ulterior de cel pentru îngrijirea copilului până la doi ani, fiind nevoită sa reia activitatea când fiul sau avea doar 10 luni, întrucat veniturile familiei suferiseră o diminuare drastică, incompatibilă cu statutul magistratului.
Cererea este scutită de taxă judiciară de timbru conform art.27 alin.1 din OG nr.137/2000.
Reclamanta si-a precizat cererea, modificand cuantumul pretenţiilor la suma de 75.700.917 lei (ROL) în prezent 7.570 lei actualizată cu indicele de inflaţie. Totodată a solicitat acordarea dobânzii legale calculată la suma anterior precizată începând cu data înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul instanţei.
Înainte de a prezenta calculele matematice care justifică suma solicitată cu titlu de despăgubiri, reclamanta arată si că, potrivit art. 99 alin. 2 din Legea nr.19/2000 astfel cum acesta a fost modificat prin OG nr.9/2003 „Baza de calcul a indemnizaţiei de asigurări sociale prevăzute la art. 98 alin. (1) lit. d) se determină ca medie a veniturilor lunare din ultimele 10 luni anterioare datei naşterii copilului, pe baza cărora s-a datorat sau, după caz, s-a achitat contribuţia individuală de asigurări sociale în lunile respective..”.
În opinia reclamantei, trebuia să i se plătească, cu titlu de indemnizaţie pentru creştere copil, un procent de 85% din baza de calcul mai sus enunţat, iar nu din salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat (cum a fost completat art. 125 din Legea nr. 19/2000 prin OG nr. 9/2003) deoarece contribuţia de asigurări sociale a fost percepută la totalitatea veniturilor realizate, iar nu în raport de o sumă plafonată la salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale.
Pentru determinarea bazei de calcul s-au avut în vedere veniturile pentru care au fost plătite contribuţii de asigurări sociale în perioada iulie 2003 - aprilie 2004 (10 luni anterioare datei naşterii copilului - 25.05.2004) astfel cum acestea reies din adeverinţa de certificare stagiu CPMB şi certificatul de stagiu comunicat la domiciliu de CNPAS: iulie 2003 – 24.084.005 lei; august 2003 – 26.992.455 lei; septembrie 2003 – 28.192.455 lei; octombrie 2003 – 29.421.945 lei, noiembrie 2003 – 33.200.553 lei, decembrie 2003 - 30.721.945 lei; ianuarie 2004 – 38.410.000 lei; februarie 2004 – 0 (prestaţii de asigurări sociale); martie 2004 – 22.108.275 lei; aprilie 2004 – 20.339.613 lei. Suma tuturor veniturilor este 253.471.246 lei care împărţită fiind la 10 luni determină o bază de calcul de 25.347.124 lei; 25.347.124 lei x 85% = 21.545.055 lei, sumă pe care trebuia ca reclamanta sa o primeasca lunar cu titlu de indemnizaţie în perioada 05.10.2004 – 14.03.2005. Adunând diferenţele lunare obţinute prin scăderea din suma ce i se cuvenea a celor încasate cu titlu de prestaţii de asigurări sociale (precizare necesară pentru că în luna ianuarie 2005 a încasat şi al 13-lea salariu), astfel cum acestea sunt evidenţiate în certificatul CNPAS nr. 5445081/14.11.2006, se ajunge la un total de 75.700.917 lei (ROL): 21.545.055 lei - 7.552.000 lei = 13.993.055 lei în luna octombrie 2004; 21.545.055 lei – 6.530.000 lei = 15.015.055 lei în luna noiembrie 2004; 21.545.055 lei – 6.530.000 lei = 15.015.055 lei în luna decembrie 2004; 21.545.055 lei – 3.109.380 lei = 18.435.675 lei în luna ianuarie 2005; 21.545.055 lei – 12.550.318 lei = 8.994.737 lei în luna februarie 2005; 9.336.190 lei (sumă aferentă celor 13 zile de concediu pentru creştere copil, deoarece din 14.03.2005 a revenit la serviciu) – 5.088.850 lei = 4.247.340 lei în luna martie 2005.
Desi legal citat, paratul Statul Roman, prin Ministerul Economiei si Finantelor, nu a formulat întâmpinare.
În dovedire, instanţa a administrat, la cererea reclamantei, proba cu înscrisuri, in cadrul căreia au fost depuse la dosar, in fotocopii, hotărârea nr.241/16.08.2007 a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, carnet de muncă, certificate privind stagiul de cotizare, extrase din statele de salariile aferente lunilor iulie şi octombrie 2004.
Analizand inscrisurile depuse la dosarul cauzei, Tribunalul retine urmatoarele:
Reclamanta a născut pe minorul PHN la data de 25.05.2004 şi a beneficiat de concediu pentru îngrijirea copilului până la doi ani, în perioada 05.10.2004 – 14.03.2005, şi de indemnizaţia aferentă în conformitate cu prevederile art. 98 alin. 1 lit. d din Legea nr. 19/2000, modificată şi completată prin OUG nr. 9/2003.
În perioada 05.10.2004 – 14.03.2005 indemnizaţia pentru creşterea copilului era stabilită, conform art. 99 alin. 2 din Legea nr.19/2000, ca media veniturilor lunare din ultimele 10 luni anterioare datei naşterii copilului, cu excepţiile expres prevăzute în anumite domenii sociale.
Potrivit art. 125 din aceeasi lege, cuantumul lunar al indemnizaţiei prevăzute la art. 121 alin. 1 lit. a (indemnizaţia pentru creşterea copilului) era de 85% din baza de calcul stabilită conform art. 99 iar pentru drepturile care se stabileau după 31.12.2003 (cazul reclamantei) suma reprezentând indemnizaţia pentru creşterea copilului nu putea fi mai mare decât 85% din salariul mediu brut utilizat le fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat.
Dreptul la concediul şi indemnizaţia pentru creşterea copilului a cunoscut modificări substanţiale prin OUG nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului – act normativ în vigoare – prin care s-a stabilit că beneficiază de concediu pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani şi de o indemnizaţie lunară în cuantum de 800 RON (incepând cu data de 1 ianuarie 2006), persoanele care, în ultimul an anterior datei naşterii copilului, au realizat timp de 12 luni venituri profesionale supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare,.
Începând cu data de 1 ianuarie 2007, cuantumul indemnizaţiei prevăzute la art. 1 alin. 1 din OUG nr. 148/2005 este de 600 RON.
La data intrarii in vigoare a acestui act normativ, 1 ianuarie 2006, au fost abrogate prevederile referitoare la concediul şi indemnizaţia pentru creşterea copilului, cuprinse la art. 98, 99, 121, 122, 123, 125, 1251, 129 şi 138 din Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare, şi cele ale art. 79 alin. (4) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, precum şi orice alte dispoziţii contrare.
Prin abrogarea acestor dispoziţii şi instituirea unui cuantum unic de 600-800 RON, s-a realizat o restrângerea a dreptului la concediul pentru îngrijirea copilului şi la o indemnizaţie satisfăcătoare, pentru acele familii în care părintele realiza un venit mai mare de 800 lei.
Asociatia Forumul judecătorilor din Oltenia (F.J.O.) a solicitat Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării să se pronunţe asupra discriminării promovată de O.U.G. nr.148/2005, aprobată prin Legea nr. 7/2007, prin stabilirea unui cuantum unic, plafonat al indemnizaţiei pentru creşterea copilului până la vârsta de doi ani, în ce priveşte judecătorii şi procurorii.
Prin Hotarârile nr. 241/16.08.2007 si nr. 446/27.08.2007, Colegiul Director al Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării a constatat existenţa faptei de discriminare, recomandând Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse să elaboreze o altă normă, care să aibă în vedere atât principiul contributivităţii cât şi cel al solidarităţii, sistemul actual de acordare a indemnizaţiei pentru creşterea copilului nefiind unul echitabil, întrucât se bazează doar pe principiul solidarităţii, neluând în calcul venitul şi contribuţia diferită la bugetul statului.
Soluţia este valabilă nu doar în cazul specific al magistraţilor, ci ori de câte ori statul încalcă principiul tratamentului egal în procesul de elaborare a legilor sau de aplicare a acestora, neţinând de seama de contribuţia diferită la buget a oricăror altor categorii profesionale.
CNCD a retinut ca, prin efectul OUG nr. 148/2005, s-a creat o situaţie dezavantajoasă a magistraţilor - beneficiari ai indemnizaţiei - faţă de alţi beneficiari.
Acordarea indemnizaţiei pentru creşterea copilului în vârstă de pana la 2 ani, în cuantumurile prevăzute, pentru magistraţi constituie un tratament discriminator, nejustificat de un scop obiectiv şi legitim.
Diferenţierea de tratament - dintre magistraţi şi alte categorii socio-profesionale -, în ceea ce priveşte cuantumul indemnizaţiei pentru creşterea copilului in vârstă de pana la 2 ani, poate fi şi trebuie să fie, justificată obiectiv, de un scop legitim, pornind de la statutul profesional al acestuia, iar metodele de atingere a scopului trebuiesc sâ fie adecvate si necesare.
Precizarea expresa a importantei statutului socio-profesional al magistratului, in continutul actului normativ, reprezinta expresia adecvarii metodei, iar stabilirea modalitatii diferentiate a cuantumului indemnizatiei pentru cresterea copilului in varsta de pana la 2 ani reprezinta expresia necesitatii masurii respective.
Statul încalcă principiul tratamentului egal atunci când pe parcursul elaborării legilor sau a aplicării acestora distinge între persoane care sunt în situaţii analoage, respectiv atunci când în procesul de elaborare a legilor sau a aplicării acestora nu ia în considerare diferenţele efective între acestea si reglementează în mod similar aplicarea unei masuri pentru persoane care nu se afla in situaţii comparabile.
Colegiul Director al Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării a constatat astfel ca, prin OUG nr. 148/2005 se instituie un tratament discriminatoriu intre diferite categorii socio-profesionale, deoarece se aplica aceeaşi măsură unor persoane aflate in situaţii diferite.
Ingerinţa statului în restrângerea dreptului de a beneficia de un real concediu pentru îngrijirea copilului şi de o indemnizaţie corespunzătoare acestei perioade nu este justificată decât prin îmbunătăţirea ”sustenabilităţii financiare a sistemului public de pensii” şi prin riscul pentru Guvern ca acesta să nu-şi poată îndeplini angajamentele asumate în domeniul pensiilor publice.
Dreptul la concediu şi îndemnizaţia ce îl însoţeşte trebuie să reprezinte un „sprijin pentru familie” şi o modalitate de „conciliere a vieţii de familie cu cea profesională”, iar această finalitate trebuie atinsă, fără nici o distincţie, pentru toate familiile şi pentru toate categoriile sociale.
Evident, prin prisma acestor deziderate, apare ca utopica alegatia Guvernului de asigura sprijin pentru toate categoriile sociale, prin stabilirea unui cuantum unic al indemnizaţiei, căci ambele noţiuni se raportează strict la situaţia concretă a fiecărei familii, iar aceste obiective nu pot fi atinse decât prin stabilirea unui cuantum care să se raporteze la veniturile fiecărui aspirant la concediul pentru creşterea şi îngrijirea propriului copil, astfel încât indemnizaţia să poată constitui sprijin şi nu desfiinţarea unui drept.
Situaţia reţinută de Colegiul Director al Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării este identică acelei în care s-a aflat reclamanta, cu atât mai mult cu cât la momentul respectiv indemnizaţia pentru creşterea copilului constituia un drept de asigurare socială, care i se cuvenea în raport de contribuţia de asigurări sociale plătită (art.2 lit. e din Legea nr.19/2000).
Art. 14 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, ratificată de România prin Legea nr. 30/1994 si jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului - sistemul european de protecţie având în vedere şi această sursă, care completează Convenţia, formând un bloc de convenţionalitate şi ale căror dispoziţii mai favorabile sunt aplicabile direct în dreptul român potrivit art. 11 şi 20 din Constituţia României - prevede că exercitarea drepturilor şi libertăţilor recunoscute de Convenţie trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine naţională sau socială, apartenenţă la o minoritate naţională, avere, naştere sau orice altă situaţie.
In temeiul art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenţie, în vigoare de la 1 aprilie 2005, exercitarea oricărui drept prevăzut de legea naţională a unui stat contractant este asigurată, fără nici o discriminare, întemeiată în special pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine naţională sau socială, apartenenţa la o minoritate naţională, avere, naştere sau orice altă situaţie şi nimeni nu poate face obiectul unei discriminări din partea unei autorităţi publice, dacă aceasta ar fi întemeiată pe unul din motivele arătate anterior.
In baza art. 21 alin. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările ulterioare, aduse prin Legea nr. 48/2002, O.G. nr. 77/2003 si Legea nr. 27/2004, in toate cazurile de discriminare prevăzute în ordonanţă persoanele discriminate au dreptul să pretindă despăgubiri proporţional cu prejudiciul suferit, precum şi restabilirea situaţiei anterioare discriminării sau anularea situaţiei create prin discriminare, potrivit dreptului comun, cererea de despăgubire fiind scutită de taxă judiciară de timbru.
Potrivit art. 99 alin. 2 din Legea nr.19/2000 astfel cum acesta a fost modificat prin OG nr.9/2003 „baza de calcul a indemnizaţiei de asigurări sociale prevăzute la art. 98 alin. (1) lit. d) se determină ca medie a veniturilor lunare din ultimele 10 luni anterioare datei naşterii copilului, pe baza cărora s-a datorat sau, după caz, s-a achitat contribuţia individuală de asigurări sociale în lunile respective”.
Ca atare, reclamantei trebuia să i se plătească, cu titlu de indemnizaţie pentru creştere copil, un procent de 85% din baza de calcul mai sus enunţat, iar nu din salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat (cum a fost completat art. 125 din Legea nr. 19/2000 prin OG nr. 9/2003) deoarece contribuţia de asigurări sociale a fost percepută la totalitatea veniturilor realizate, iar nu în raport de o sumă plafonată la salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale.
Pentru determinarea bazei de calcul, instanta va avea in vedere veniturile pentru care au fost plătite contribuţii de asigurări sociale în perioada iulie 2003 - aprilie 2004 (10 luni anterioare datei naşterii copilului - 25.05.2004) astfel cum acestea reies din adeverinţa de certificare stagiu CPMB (f.39-42) şi certificatul de stagiu comunicat la domiciliu de CNPAS (f.27,30): iulie 2003 – 24.084.005 lei; august 2003 – 26.992.455 lei; septembrie 2003 – 28.192.455 lei; octombrie 2003 – 29.421.945 lei, noiembrie 2003 – 33.200.553 lei, decembrie 2003 - 30.721.945 lei; ianuarie 2004 – 38.410.000 lei; februarie 2004 – 0 (prestaţii de asigurări sociale); martie 2004 – 22.108.275 lei; aprilie 2004 – 20.339.613 lei.
Suma tuturor veniturilor este 253.471.246 lei care împărţită fiind la 10 luni determină o bază de calcul de 25.347.124 lei; 25.347.124 lei x 85% = 21.545.055 lei, sumă pe care trebuia ca reclamanta sa o primeasca lunar cu titlu de indemnizaţie în perioada 05.10.2004 – 14.03.2005.
Adunând diferenţele lunare obţinute prin scăderea din suma ce i se cuvenea a celor încasate cu titlu de prestaţii de asigurări sociale (precizare necesară pentru că în luna ianuarie 2005 a încasat şi al 13-lea salariu), astfel cum acestea sunt evidenţiate în certificatul CNPAS nr. 5445081/14.11.2006, se ajunge la un total de 75.700.917 lei (ROL): 21.545.055 lei - 7.552.000 lei = 13.993.055 lei în luna octombrie 2004; 21.545.055 lei – 6.530.000 lei = 15.015.055 lei în luna noiembrie 2004; 21.545.055 lei – 6.530.000 lei = 15.015.055 lei în luna decembrie 2004; 21.545.055 lei – 3.109.380 lei = 18.435.675 lei în luna ianuarie 2005; 21.545.055 lei – 12.550.318 lei = 8.994.737 lei în luna februarie 2005; 9.336.190 lei (sumă aferentă celor 13 zile de concediu pentru creştere copil, deoarece din 14.03.2005 a revenit la serviciu) – 5.088.850 lei = 4.247.340 lei în luna martie 2005.
Pentru toate aceste considerente, Tribunalul va admite cererea, astfel cum a fost precizata si completata, urmand a obliga paratul Statul Roman, prin Ministerul Economiei si Finantelor, la plata către reclamanta a sumei de 7570 lei, suma ce urmeaza a fi actualizata cu indicele de inflatie, la data platii efective.
Va obliga paratul Statul Roman, prin Ministerul Economiei si Finantelor, la plata către reclamanta a sumelor reprezentand dobanda legala aferenta, calculata de la data formularii cererii de chemare in judecata, 07.11.2007.
Indicele de inflatie reprezinta un calcul matematic aplicabil in cazul unui fenomen specific economiei de piata si prin intermediul caruia se masoara gradul de depreciere a valorii banilor aflati in circulatie, adusi astfel la actuala lor putere de cumparare, in timp ce dobanda legala reprezinta castigul, folosul, profitul, ce putea fi obtinut de creditor din investirea acelei sume.
Asadar, daca instanta acorda creditorului o suma de bani reactualizata de la data cand trebuia achitata la data platii efective, creditorul nu primeste o valoare mai mare decat cea pe care ar fi trebuit sa o primeasca cu o anumita perioada de timp anterioara.
In ce priveste competenta instantei, tribunalul retine ca prin decizia civila nr. 4/27.02.2006 pronuntata de Curtea de Apel Craiova, irevocabila prin decizia nr. 6549/05.07.2006 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, in astfel de cauze, avand ca temei juridic dispozitiile art. 21 alin. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările ulterioare, in baza carora, persoanele discriminate avand dreptul să pretindă despăgubiri proporţional cu prejudiciul suferit, precum şi restabilirea situaţiei anterioare discriminării sau anularea situaţiei create prin discriminare, potrivit dreptului comun, acest drept comun nu reprezinta neaparat dreptul civil.
Astfel, in cererile privind acoperirea prejudiciului suferit ca urmare a neacordării sporului de 30% din indemnizaţia de încadrare lunară pe perioada octombrie 2002 – 27 aprilie 2004 şi respectiv, 40% pe perioada aprilie 2004 – aprilie 2006, ICCJ a stabilit competenta de prima instanta a tribunalelor - sectiilor conflicte de munca si asigurari sociale.
Similar, dat fiind si ca, in raport de perioada pentru care s-au solicitat despagubirile, indemnizaţia pentru creşterea copilului constituia un drept de asigurare socială, care i se cuvenea partii, în raport de contribuţia de asigurări sociale plătită, instanta a apreciat in prezenta cauza competenta in prima instanta a sectiei conflicte de munca si asigurari sociale a tribunalului.


PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂŞTE:


Admite acţiunea formulată de reclamanta PR, cu domiciliul procesual ales la sediul Tribunalului Bucureşti, B-dul Unirii nr. 37, sector 3, Bucureşti, împotriva pârâtului STATUL ROMAN - prin MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANTELOR, cu sediul în Bucureşti, str. Apolodor nr. 17, sector 5 şi în contradictoriu cu CONSILIUL NATIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINARII, cu sediul în Bucureşti, Piaţa Walter Maracineanu nr. 1- 3, sector 1, astfel cum a fost precizată şi completată.
Obligă pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei şi Finanţelor la plata către reclamantă a sumei de 7570 lei, sumă ce urmează a fi actualizată cu indicele de inflaţie la data plăţii efective.
Obligă pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei şi Finanţelor la plata către reclamanta a sumelor reprezentând dobîndă legală aferentă, calculată de la data de 07.11.2007.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţă publică, astazi 16.04.2008.


PRESEDINTE, JUDECATOR,
ASISTENT JUDICIAR, ASISTENT JUDICIAR,
GREFIER,

Daune morale indemnizatia de crestere a copilului in varsta de pana la 2 ani

Dosar nr. 10995/302/2007

R O M Â N I A
JUDECĂTORIA SECTORUL 5 BUCUREŞTI
SENTINTA CIVILA Nr. 8246
Şedinţa publică de la 11 Decembrie 2007
Completul compus din:
PREŞEDINTE PITIŞ CRISTINA
GREFIER ANDREEA BÎRLOGEANU


Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta Ilina Cristina şi pe pârât STATUL ROMAN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANTELOR, in contradictoriu cu CONSILIUL NATIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINARII, având ca obiect pretenţii.
La apelul nominal făcut în şedinţa publică nu au raspuns partile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care se invedereaza instantei ca paratul a depus la dosar intampinarre, iar reclamanta a depus la dosar o serie de acte in sustinerea cererii, respectiv adeverinta medicala 3740/14.11.2007 emisa de CMDTA-MJ si adeverinta 5163/07.12.2007 emisa de Tribunalul Bucuresti.
Dat fiind solicitarea reclamantei de judecare in lipsa a cauzei, instanta retine cauza spre solutionare pe exceptia lipsei calitatii procesual pasive invocata de parata si pe fondul cauzei.

INSTANŢA

Prin cererea inregistrata la data de 05.11.2007, reclamanta ILINA CRISTINA a chemat in judecata pârâtul STATUL ROMAN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANTELOR, in contradictoriu cu CONSILIUL NATIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINARII, solicitand instantei obligarea acestuia la plata sumei de 10.000 RON cu titlu de despagubiri pentru prejudiciul morala dus prin discriminare.
In motivare s-a aratat ca in baza OUG 148/2005, parintii aflati in concediu pentru cresterea copilului de pana la 2 ani, beneficiaza de o indemnizatie de 600 lei lunar, indiferent de cunatumul contributiei la bugetul asigurarilor sociale. Prin hotararea 241/06.08.2007 a Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii, s-a stabilit ca aceste prevederile legale sunt discriminatorii, şi s-a recomandat Ministerului Muncii, Familiei si Egalitatii de Sanse sa promoveze un proiect legislativ de modificare a acestui act normativ. Reclamantei i s-a produs un prejudiciu moral prin aceste prevederi discriminatorii, care au impiedicat-o sa fie alaturi de copilul sau pentru perioada de pana la 2 ani, perioada minima necesara pentru o dezvoltare corespunzatoare.
In drept, au fost invocate prevederile OG 137/2000, si s-a solicitat judecarea cauzei in lipsa.
Au fost atasate cauzei acte in sustinerea cererii, respectiv: certificat de nastere al minorei Ilina Andra Maria, adeverinta medicala 3740/14.11.2007 emisa de CMDTA-MJ si adeverinta 5163/07.12.2007 emisa de Tribunalul Bucuresti, adeverinta nr 643/22.02.2007 emisa de CMDTA-MJ.
Paratul a depus la dosar intampinare prin care a invocat exceptia lipsei calitatii procesual pasive, pentru aceea ca nu este raspunzator pentru obligatiile celorlalte organe sau institutii de stat, si pe fond a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata, pentru aceea ca prevederile elgale in materie nu sunt discriminatorii, fiind vorba despre un sistem echitabil de acordare a indeminizatiei.
Pe exceptia lipsei calitatii procesual pasive, instanta retine faptul ca daunele solicitate de reclamanta, ca si daune morale, au la baza hotararea 241/06.08.2007 a Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii, care se refera la constatarea discriminarii realizate in baza unor acte normative. De aceste acte normative, se face raspunzator Statul Roman prin Ministerul Economiei si Finantelor, cel care a dispus aceasta reglementare normativa, tocmai in baza careia s-a creat discriminarea invocata de reclamanta. Ca urmare, apreciem ca paratul are calitate procesual pasiva, astfel incat instanta urmeaza a respinge exceptia lipsei calitatii procesual pasive ca neintemeiata.
Analizand actele dosarului, instanta retine ca prin hotararea 241/06.08.2007 a Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii s-a constatat ca prevederile cuprinse in OUG 148/2005 privind sustinerea familiei in vederea cresterii copilului, aprobata prin legea 7/2007, sub aspectul modalitatii de tratament a magistratilor sunt discriminatorii. Motivarea retinuta de Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii este pe larg dezbatuta in considerentele hotararii si nu va face obiectul analizei instantei.
Apreciem ca cele retinute prin hotararea mai sus amintita, se aplica direct reclamantei in speta, dat fiind faptul ca aceasta are calitatea de magistrat, are un copil de pana la 2 ani, si nu a beneficiat de intregul concediu pentru ingrijirea copilului pana la 2 ani, chestiuni de fapt ce rezulta din actele depuse la dosar si anume: certificatul de nastere al numitei Ilina Andra Maria, fila 12 dosar, fiica reclamantei, adeverinta medicala 3740/14.11.2007 emisa de CMDTA-MJ coroborata cu adeverinta 5163/07.12.2007 emisa de Tribunalul Bucuresti.
Astfel, reclamanta, mama a minorei Andra Maria, nascuta la data de 29.09.2006, s-a aflat in imposibilitate de a beneficia de intregul concediu necesar pentru cresterea si ingrijirea copilului sau de pana la 2 ani. Aceasta imposibilitate s-a datorat faptului ca o data ce s-ar fi aflat in acel concediu, veniturile sale ar fi fost evident diminuate, in mod semnificativ, beneficiind doar de plata a 600 Ron lunar, venit evident disproportionat cu veniturile reclamantei, cf salariului sau, si disproportionat in raport de contributiile lunare ale reclamantei pentru aceste indemnizatii. Aceste venituri reduse nu ar fi asigurat o acoperire satisfacatoare şi necesara a nevoilor familiei.
Dat fiind aceste aspecte, reclamanta nu a beneficiat de intreaga perioada de concediu. Apreciem ca aceasta situatie a creat reclamantei un prejudiciu moral, apt de reparatie prin plata de daune morale, deoarece, reclamanta a fost lipsita de dreptul elementar de a-şi ingriji copilul intr-o perioada de varsta foarte frageda, cand acesta avea evident nevoie de prezenta permanenta a mamei sale, pentru o crestere si dezvoltare corespunzatoare, fizica, dar si psihica. Deasemenea, reclamanta s-a supus unor conditii de munca necorespunzatoare starii sale medicale, si dat fiind mediul de lucru, a supus si minora unor riscuri de imbolnavire.
Reiese acest fapt din adeverinta depusa la fila 13 dosar, adeverinta nr 643/22.02.2007 emisa de CMDTA-MJ, ca reclamantei i se recomanda medical alaptarea minorei pana la 2 ani, evitarea efortului fizic si psihic, a stresului prelungit, chestiuni prezente la locul de munca, unde, in plus, exista un contact direct cu germeni biologici.
O data ce reclamanta nu şi-ar fi continuat activitatea sa la locul de munca, veniturile familiei sale ar fi fost evident diminuate semnificativ, dat fiind prevederile legale in materie, care au si fost constatate ca fiind discriminatorii. Dar prin continuarea acestei activitati, reclamanta a intrat in contact cu factori pe care medicul a recomandat strict a fi evitati, si anume, asa cum am mentionat, efortul fizic si psihic, stresul prelungit, contact direct cu germeni biologici, si deasemenea, a lipsit minora de prezenta sa permanenta, necesara pentru alaptare, cat si pentru o dezvoltare corespunzatoare.
In aceste conditii, instanta considera ca aceasta situatie de fapt, la care reclamanta a fost supusa, dat fiind cele mentionate, impotriva vointei sale, a creat acesteia un prejudiciu moral, a carui reparatie se impune prin plata unor despagubiri morale, apreciate de instanta ca necesare si suficiente in cuantumul solicitat de parte, si anume 10. 000 RON.
Pentru toate aceste motive, cf art 27 alin 1 din OG 137/200, instanta va admite actiuna si va obliga paratul la plata catre reclamanta a sumei de 10.000 RON cu titlu de despagubiri.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE

Respinge exceptia lipsei calitatii procesual pasive a paratului STATUL ROMAN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANTELOR ca neintemeiata.
Admite actiunea reclamantei ILINA CRISTINA, cu dom ales la Tribunalul Bucuresti, Bdul Unirii nr 37 sector 3 Bucuresti, formulata impotriva pârâtului STATUL ROMAN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANTELOR, cu sediul in str Apolodor nr 17 sector 5 Bucuresti, si in contradictoriu cu CONSILIUL NATIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINARII, cu sediul in Piata Walter Maracineanu nr 1-3 sector 1 Bucuresti.
Obliga paratul la plata catre reclamanta a sumei de 10.000 RON cu titlu de despagubiri.
Ia act ca nu se solicita cheltuieli de judecata.
Cu recurs in 15 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica, 11.12.2007

PRESEDINTE GREFIER

Intalnire asociatii profesionale - CSM 26.05.2008

MINUTA ÎNTÂLNIRII ORGANIZATE DE CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII CU REPREZENTANŢII ASOCIAŢIILOR PROFESIONALE ALE MAGISTRAŢILOR 26 MAI 2008


La data de 26.05.2008 a avut loc la sediul Consiliului Superior al Magistraturii (CSM), întâlnirea dintre reprezentanţii Uniunii Naţionale a Judecătorilor din România (UNJR), ai Asociaţiei Magistraţilor din România (AMR) şi ai Asociaţiei Procurorilor din România (APR) cu reprezentanţii CSM.

Au participat:
1. Din partea Consiliul Superior al Magistraturii:
Doamna judecator Lidia Bărbulescu- Preşedintele CSM
Doamna procuror Graţiana Isac- Vicepreşedintele CSM
Domnul judecător dr. Dan Lupaşcu – membru cu activitate permanentă al CSM
Doamna judecător Alexandrina Rădulescu- membru cu activitate permanentă al CSM
Doamna judecător Angelica Iacuba – Direcţia Resurse Umane şi Organizare a CSM
2. Din partea asociaţiilor profesionale ale magistraţilor din România:

A. Uniunea Naţională a Judecătorilor din România
Domnul judecător Dragoş Călin (Asociaţia Forumul Judecătorilor din Oltenia);
Doamna judecător Dana Cigan (Asociaţia pentru apărarea drepturilor şi independenţei judecătorilor din Bihor);
Domnul judecător Horaţius Dumbravă (Uniunea Naţională a Judecătorilor din România);
Doamna judecator Roxana Lacatusu (Uniunea Naţională a Judecătorilor din România);

B. Asociaţia Magistraţilor din România:
Doamna judecător Mariana Vârgă, (vicepreşedinte AMR – filiala Vâlcea);
Doamna judecător prof. univ. dr. Mona Maria Pivniceru, (vicepreşedinte AMR);
Doamna judecător Liliana Ciupercă (AMR);
Domnul judecător Badea Ştefan (AMR – filiala Argeş);
C. Asociaţia Procurorilor din România:
Domnul procuror Sorin Stănescu
Domnul procuror Constantin Sima

In cadrul întâlnirii au fost abordate următoarele aspecte:

1) LEGILE JUSTIŢIEI:

ASOCIAŢIILE PROFESIONALE ALE MAGISTRAŢILOR (UNJR) - intrarea în vigoare a noilor coduri de procedură civilă şi penală face necesară regândire schemelor de personal şi sporirea capacităţii logistice a fiecărei instanţe de judecată; faţă de introducerea unor proceduri noi –camera preliminară in materie penală sau procedura in camera de consiliu ca faza a desfasurarii procesului în faţa instanţelor de fond in materie civilă – CSM, împreună cu MJ, trebuie sa ia masurile necesare pentru asigurarea condiţiilor optime desfăşurării în bune condiţii a activităţii instanţelor de judecată, mai ales din perspectiva unei eventuale modificări a normelor de competenţă materială a instanţelor judecătoreşti, care ar determina creşterea volumului de activitate, în special la nivelul tribunalelor, şi micşorarea la nivelul judecătoriilor; în materie civila se pune problema stabilirii competentei materiale a judecatoriilor în raport de înfiinţarea tribunalelor specializate (comerciale, de familie, de conflicte de muncă), la judecatorii nemaiexisând in acest moment judecatori specializati in aceste domenii; faţă de proiectele codurilor de procedură, UNJR a susţinut necesitatea evaluării efectelor previzibile asupra instanţelor, purtându-se discuţii cu privire la modificarea legilor justiţiei (Legea nr. 303/2004, Legea nr. 304/2004 şi Legea nr.317/2004 cu modificările şi completările ulterioare); s-a solicitat CSM să comunice măsurile avute în vedere pentru ca preconizatele modificări legislative să poata fi puse in aplicare, fără a determina dezechilibre în activitatea instanţelor judecătoreşti.

CSM - s-a precizat că instituţia a elaborat o strategie concretă în politica resurselor umane, astfel că până la 1 iulie 2008 situaţia posturilor vacante la nivelul judecătoriilor şi parchetelor de pe lângă aceste va fi în parte rezolvată; în cadrul aceleiaşi strategii CSM va organiza mai multe examene de promovare a judecătorilor şi procurorilor la instanţele şi parchetele superioare în grad, mai cu seamă la momentul modificării normelor de competenţă; referitor la modificarea legilor justiţiei s-a solicitat comunicarea în timp util a tuturor opiniilor instanţelor şi parchetelor pentru a fi avute în vedere la elaborarea propunerilor de modificare;

Punct de vedere comun: este necesar ca anterior intrării în vigoare a modificărilor codurilor de procedură să se realizeze o evaluare a impactului noilor reglementări asupra sistemului judiciar, sub aspectul normelor de competenţă, impunându-se măsuri de sporire a capacităţii logistice şi de modificare a politicii de personal.


2) ASPECTE LEGATE DE SALARIZAREA PERSONALULUI DIN SISTEMUL JUSTIŢIEI:

CSM - domnul judecător dr. DAN LUPAŞCU, membru cu activitate permanantă al Consiliului Superior al Magistraturii, ca reprezentant al Consiliului în cadrul Comisiei mixte CSM-MJ constituită pentru elaborarea proiectului ordonanţei de urgenţă pentru salarizarea personalului din justiţie, a adus la cunoştinţa reprezentanţilor Asociaţiilor Profesionale ale Magistraţilor aspectele noi introduse în actul normativ, şi anume: creşterea valoarii sectoriale la 340 lei, introducerea sporului de 50% de stress şi suprasolicitare neuropsihică, a sporului de 15% de confidenţialitate, a indemnizaţiei de 75% pentru creşterea copilului, plata formatorilor precum şi a magistraţilor care participă la programe de formare profesionale în alte localităţi decât cele unde îşi desfăşoară activitatea. Totodată s-a arătat că nu s-a renunţat la decontarea celor 6 călătorii/an, la decontarea chiriilor şi la asistenţa medicală.

ASOCIAŢIILE PROFESIONALE ALE MAGISTRAŢILOR - au susţinut că unica modalitate de rezolvare a acestei probleme o constituie elaborare unei legi proprii a intregului sistem judiciar, după consultarea tuturor asociatiilor magistratilor, a sindicatelor personalului auxiliar si asociatiei informaticienilor din sistem, în vederea evitarii oricaror erori si subiectivisme in apreciere.

Punct de vedere comun: Noul proiect recunoaşte drepturi băneşti câştigate de magistraţi prin hotărâri judecătoreşti. Dacă în viitoarea reglementare legislativă se vor regăsi drepturile băneşti recunoscute prin hotărâri judecătoreşti orice acţiune având ca obiect revendicări salariale ar apărea ca imorala.

3) SITUAŢIA ASISTENŢILOR JUDICIARI DIN CADRUL SECŢIILOR DE LITIGII DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

ASOCIAŢIILE PROFESIONALE ALE MAGISTRAŢILOR - Asociaţiile profesionale ale magistraţilor s-au exprimat în sensul unor modificări legislative sub aspectul statutului asistenţilor judiciară, a atribuţiilor acestora şi a competenţelor în materia litigiilor de muncă.
CSM a solicitat comunicarea acestor propuneri pentru a fi înaintate Ministerului Justiţiei şi Parlamentului României.


4) EVALUAREA ACTIVITĂŢII PROFESIONALE A JUDECĂTORILOR ŞI PROCURORILOR

ASOCIAŢIILE PROFESIONALE ALE MAGISTRAŢILOR consideră necesară:
- estimarea întregului proces de evaluare desfăşurat la nivelul instanţelor;
- blocarea tuturor concursurilor de promovare în funcţii de execuţie şi de conducere până la finalizarea, la toate instanţele, a procesului de evaluare, inclusiv a sesiunii aprilie – iunie 2008 a concursului pentru funcţii de conducere la nivelul instanţelor judecătoreşti (susţinere UNJR);
- corelarea cât mai grabnică a Hotărârilor Plenului CSM nr. 623/2006, nr. 79/2008 şi nr.676/2007 în ceea ce priveşte criteriul integrităţii (susţinere UNJR şi AMR). Necesitatea abrogării Hotărârilor nr. 623/2006 şi 79/2006 în ce priveşte colectarea datelor de către Inspecţia Judiciară a CSM privind încălcările normelor deontologice, precum şi constatarea lor de către Inspecţia Judiciară, acesta fiind atributul puterii judecătoreşti şi nu a CSM-ului, eventual formarea unor astfel de comisii cu caracter preventiv la nivelul instanţelor (susţinere AMR şi CSM);
- punerea în acord a evaluării sistemului de justiţie, a instanţelor cu evaluarea judecătorilor, în ideea unei corelări a celor trei tipuri de evaluări, aceasta cu atât mai mult cu cât un judecător poate candida la concursuri pentru funcţii de execuţie sau de conducere şi la alte instanţe decât pe raza celor unde funcţionează (susţinere UNJR şi AMR);
- viitoarea evaluare să fie precedată de o largă informare atât a evaluatorilor, dar mai ales a evaluaţilor şi să fie stabilit un calendar clar şi unic a etapelor evaluării pentru toate instanţele, începând cu anul 2009 (adunările generale ale instanţelor, eventual, ar putea să propună un calendar propriu pe care să-l trimită CSM-ului) (susţinere UNJR);
- asigurarea unui statut real de independenţă al evaluatorilor, atât în raport cu colegii evaluaţi, cât şi cu proprii şefi (susţinere UNJR);
- eventuala responsabilizare a comisiilor de evaluare, ce ar trebui să gestioneze datele legate de posibilele încălcări ale codului deontologic, inclusiv constatarea acestor încălcări, ţinând cont că evaluarea este un proces continuu, sau înfiinţarea unui mecanism exclusiv localizat la nivelul puterii judecătoreşti (deci nu la CSM) îndrituit cu constatarea acestor încălcări (susţinere UNJR);
- instituirea unui mecanism eficient, chiar şi în condiţiile actuale, prin care judecătorul să poată contesta aceste încălcări constatate (în prezent sunt constatate în cadrul acţiunilor disciplinare, chiar dacă acţiunea se clasează) (susţinere UNJR);
- un calendar unic al evaluării pe toată ţara, având în vedere că până la finalul lunii aprilie evaluarea trebuia finalizată. Nefiind însă stabilite termene precise şi concrete cu privire la data încheierii autoevaluării, termenul de predare a hotărîrilor, lipsa reglementării cu privire la tehnica interviului.

CSM:
- procesul de evaluarea este încă la început, CSM aflându-se într-o poziţie dificilă la momentul numirii comisiilor de evaluatori întrucât nu existau specialişti în evaluare; se susţine necesitatea evaluării întregului sistem;
- s-a recunoscut deficienţa anumitor criterii de evaluare: alegerea a 10 hotărâri de către însuşi judecătorul evaluat, criteriul integrităţii.
- s-a susţinut faptul că luarea în considerare a încălcărilor Codului deontologic ca abatere disciplinară nu este corespunzătoare, fiind necesară adoptarea unui nou cod, inspecţia judiciară urmând să efectueze constatări ale abaterilor de la codul deontologic, însă rezultatul va fi comunicat Secţiei ( de judecători, procurori) cu posibilitatea contestării;
- în cadrul evaluării s-a constatat existenţa unei probleme cu privire la mentalitate, trebuie acceptat că unii colegi sunt mai bine pregătiţi şi alţii mai puţin iar evaluarea să fie efectuată în consecinţă;
- se impune purtarea unor discuţii cu evaluatorii pentru depistarea problemelor ce trebuie înlăturate;
- se poartă discuţii asupra modificării Regulamentului CSM, stabilirii unei proceduri de constatare a încălcărilor codului deontologic, urmârindu-se ca inspectorii judiciari din teritoriu să facă parte din structura centrală şi să funcţioneze pe lângă curţile de apel;
- referitor la examenele pentru funcţii de conducere programate pentru lunile aprilie-mai 2008, nu s-a exprimat acordul suspendării acestora, deoarece procedura este în derulare;
- s-a stabilit ca celelalte concursuri de promovare în funcţii de execuţie şi de conducere, pentru care nu s-a declanşat procedura, să se desfăşoare ulterior procesului de evaluare; de altminteri, Consiliul Superior al Magistraturii a hotărât amânarea examenului pentru funcţii de execuţie, programat iniţial pentru luna mai 2008 conform calendarului estimativ al concursurilor şi examenelor, pentru toamna anului 2008.

Punct de vedere comun: Este necesară o evaluare a întregului sistem judiciar, care să fie corelată cu procesul evaluării fiecărui judecător si procuror in parte, pentru a se contura o imagine corectă a stării sistemului de justiţie, precum si stabilirea unei limite de vârstă până la care un magistrat poate fi evaluat. De asemenea, s-a stabilit faptul ca ulterior definitivării procedurii de evaluare, declanşate în luna aprilie 2008 la toate instanţele si parchetele de pe lângă acestea, rezultatele evaluării vor fi valorificate prin îmbunătăţirea reglementărilor actuale.

5) APRECIERI ASUPRA HOTĂRÂRILOR PLENULUI CSM NR.38/2008 ŞI NR. 623/2008


ASOCIAŢIILE PROFESIONALE ALE MAGISTRAŢILOR - solicită CSM să revină asupra Hotărârilor nr. 623/2006, nr.79/2008 şi nr.38/2008 în spiritul şi sensul celor solicitate de asociaţiile profesionale, în special UNJR;

CSM – Hotărârea nr. 38/2008 a fost discutată în Plenul CSM şi s-a apreciat că este vorba de o procedură administrativă. S-au solicitat elemente de drept comparat, astfel că după obţinerea lor se va rediscuta; referitor la Hotărârea Plenului nr. 623/2006, s-a arătat că aceasta urmează a fi abrogată.

Punct de vedere comun: abrogarea Hotărârii Plenului CSM nr. 623/2006.

6) PARTICIPAREA ÎN BIROURI ELECTORALE

ASOCIAŢIILE PROFESIONALE ALE MAGISTRAŢILOR solicită:
- emiterea unei hotarari de către Plenul CSM prin care să se stabileasca daca judecatorii, fata de statutul prevazut de Legea nr. 303/2004, pot fi numiti in birourile electorale impotriva vointei lor, in mod obligatoriu;
- emiterea unei hotărâri de către CSM prin care să se stabilească dacă participarea in birourile electorale constituie atribuţie de serviciu, dacă neparticiparea constituie refuz de îndeplinire a atribuţiilor de serviciu şi când poate fi considerat acest refuz nejustificat.

CSM: în aceste probleme CSM nu se poate antepronunţa.

7) CRITERIILE DE AVANSARE LA INALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

ASOCIAŢIILE PROFESIONALE ALE MAGISTRAŢILOR solicită:
- in mod expres stabilirea unor criterii clare de avansare a judecatorilor la ICCJ si motivarea hotaririi de respingere a candidaturii de catre Plenul CSM (susţinere UNJR şi AMR);
- potrivit ultimelor hotărâri CEDO se constată o incapacitate a ICCJ de a avea o practică unitară (susţinere UNJR);
- sunt recursuri în interesul legii ce intră în contradicţie cu hotâri CEDO, astfel că judecătorii sunt puşi în situaţia de a motiva înlăturarea soluţiei din recursul în interesul legii;

CSM - s-a arătat că există fişă de criterii, întrebările fiind formulate din aceasta; problema practicii neunitare ţine de modul în care judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sunt dispuşi la dialog şi admiterea unei alte opinii; referitor la modalitatea de numire a magistraţilor la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţiei arată că se încearcă o cât mai mică imprevizibilitate a avansărilor;

8 ) CONCURSURILE DE PROMOVARE ÎN FUNCŢII DE CONDUCERE

ASOCIAŢIILE PROFESIONALE ALE MAGISTRAŢILOR solicită:
- modificarea Regulamentului de organizare şi desfăşurare a concursului sau examenului pentru numirea în funcţii de conducere la instanţe şi parchete prin introducerea incompatibilităţilor şi a abţinerii, aşa cum apare şi în Regulamentul privind evaluarea, dar şi posibilitatea recuzării, precum şi un mecanism simplu, rapid şi eficient de soluţionare a acestor incompatibilităţi, fără a afecta calendarul etapelor concursurilor (susţinere UNJR);
- modificarea aceluiaşi Regulament prin posibilitatea contestării probei constând în prezentarea proiectului, singura probă, cu iz puternic subiectiv, ce nu poate fi contestată (susţinere UNJR);
- suspendarea concursului ce se derulează în sesiunea aprilie –mai 2008 până la finalizarea rezultatelor evaluării la toate instanţele, în special la instanţele pentru care s-a organizat concurs în ce priveşte ocuparea funcţiilor de conducere, în ideea respectării prevederii imperative prevăzute de art. 49 din Legea nr. 303/2004 republicată, ce impune ca judecătorul candidat să fie evaluat, iar rezultatul evaluării să fie calificativul „foarte bine” (susţinere UNJR).

CSM - este în intenţia Consiliul reglementarea situaţiei eventualelor incompatibilităţi, respectiv cazul în care un membru al comisiei aflat într-un caz de incompatibilitate ar urma să se abţină, fiind înlocuit de către un membru supleant; se urmăreşte definitivarea Regulamentului CSM şi apoi modificarea Regulamentului privind concursurile pentru funcţii de conducere şi de execuţie.

Punct de vedere comun: Referitor la examenele pentru funcţii de conducere programate pentru lunile aprilie-mai 2008, nu s-a căzut de acord asupra suspendării acestora, aşa cum a solicitat una dintre asociaţiile profesionale, deoarece procedura este în derulare; s-a stabilit ca celelalte concursuri de promovare, pentru care nu s-a declanşat procedura, să se desfăşoare ulterior procesului de evaluare, rezultatele urmând a fi valorificate prin îmbunătăţirea reglementărilor actuale.


9) RECRUTARE JUDECĂTORILOR ŞI PROCURORILOR

ASOCIAŢIILE PROFESIONALE ALE MAGISTRAŢILOR - s-a solicitat aprecierea măsurilor ce trebuie luate cu privire la posturile din sistem faţă de proiectele codurilor de procedură;

CSM - până la 1 iulie 2008, prin repartizarea absolvenţilor INM şi a persoanelor care au promovat concursul de admitere în magistratură, desfăşurat în aprilie 2008, vor rămâne doar 2 posturi vacante la nivel de judecătorii şi 107 posturi vacante la parchetele de pe lângă judecătorii.

10) CONDAMNĂRILE ROMÂNIEI LA CEDO

ASOCIAŢIILE PROFESIONALE ALE MAGISTRAŢILOR - constată condamnarea României la CEDO pentru lipsa motivării hotărârilor judecătoreşti, lipsa practicii neunitare la nivelul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, precum şi pe probleme de principiu ale aplicării codului de procedură civilă. UNJR solicită să fie stabilite criteriile pe baza cărora s-au pronunţat condamnările şi măsurile legislative ce trebuie luate urând ca CSM-ul să solicite luarea acestor măsuri legislative, fiind vorba de chestiuni care privesc întregul sistem;
CSM - aspectele care ţin de motivarea hotărârilor nu pot fi analizate de către CSM.

11) MOTIVAREA SOLUŢIILOR PROCURORILOR DE NEÎNCEPERE A URMĂRIRII PENALE CU PRIVIRE LA PLÂNGERILE ÎMPOTRIVA SOLUŢIILOR DATE DE JUDECĂTORI

ASOCIAŢIILE PROFESIONALE ALE MAGISTRAŢILOR - arată că în unele motivări ale soluţiilor de neîncepere a urmăririi penale s-a precizat că hotărârea judecătorului este legală şi temeinică; UNJR solicită CSM să se pronunţe asupra acestui aspect, în sensul dacă este corectă o astfel de motivare. S-a atras atenţia că astfel de plângeri constituie o modalitate de scoatere a judecătorilor din complet, punându-se întrebarea care este de competenţa procurorilor aprecierea soluţiilor judecătorilor.
CSM - Preşedintele CSM - procurorii nu au competenţa de a aprecia asupra soluţiilor pronunţate de judecători, aceste aprecieri nefiind atributul lor, fiind purtate deja discuţii în comisiile organizate la nivelul CSM pe aceste teme pentru a se face o reglementare strictă.
Vicepreşedintele CSM – arată că formularea a fost nefericită, însă procurorul a dorit să aducă argumentul suprem.


S-a stabilit data următoarei întâlniri: 29 septembrie 2008.

Intalnire asociatii profesionale - CSM 25.02.2008

Luni, 25 februarie 2008
Întâlnirea asociaţiilor profesionale ale magistraţilor
cu reprezentanţii Consiliului Superior al Magistraturii

Proces-verbal întocmit de Uniunea Naţională a Judecătorilor din România

Doamna Lidia Bărbulescu a deschis întâlnirea adresând bun venit celor prezenţi şi a amintit că întâlnirea a fost plănuită din 2007. S-a adus la cunoştinţă de către doamna preşedintă a Consiliului Superior al Magistraturii că a primit din partea Uniunii Naţionale a Judecătorilor din România o propunere cu temele ce se doresc a fi înscrise pe ordinea de zi.
Reprezentanţii celorlalte asociaţii profesionale au menţionat că nu au nicio altă ordine de zi de propus deoarece nu ştiau că iniţiativa le va aparţine. Au susţinut că se aşteptau ca din partea Consiliului Superior al Magistraturii să fie propusă ordinea de zi.
Doamna Dana Gîrbovan confirmă că întâlnirea a fost planificată din 2007 şi în acest sens, Uniunea Naţională a Judecătorilor din România a propus şi transmis CSM-ului o listă de subiecte pe care le dorea abordate la această dată.
Doamna Lidia Bărbulescu propune să se dea citire ordinii de zi propusă de UNJR şi, în măsura în care cei prezenţi vor dori, să se adauge şi alte subiecte ce se doreşte a fi dezbătute.
Se dă citire listei de subiecte propuse de UNJR:
Dosarele profesionale
Arhiva SIPA
Concursurile de promovare în funcţiile de conducere
Recrutarea judecătorilor
Noi discriminări salariale
Hotărârea CSM nr. 623/2006
Legile justiţiei
Evaluarea judecătorilor
Participarea judecătorilor în cadrul birourilor electorale
Doamna Viorica Costiniu afirmă că temele propuse sunt la ordinea zilei, dar că vrea să ştie care sunt temele propuse şi de CSM.
Doamna Bărbulescu precizează că despre această întâlnire s-a discutat şi s-a plănuit de anul trecut. CSM-ul nu şi-a propus o anumită abordare, ci doar a vrut un contact cu asociaţiile profesionale ale magistraţilor, fie la sediul CSM, fie în orice sediu de instanţă din ţară. CSM-ul doreşte prin această să cunoască problemele cu care se confruntă colegii magistraţi.
Doamna Mona Maria Pivniceru a declarat că este bună ideea, dar că ar fi trebuit anunţată ordinea de zi.
Doamna Barbulescu a afirmat că se arată deschişi sugestiilor.
Doamna Dana Gîrbovan a reamintit că această întâlnire a fost stabilită de domnul Pandrea anul trecut. Aşa s-a stabilit data întâlnirii şi trimiterea în avans a ordinii de zi propuse de asociaţii. Cerinţa UNJR a fost exprimată în sensul de a se începe prezentarea succintă a temelor înscrise pe ordinea de zi şi apoi să se ia cuvântul de către ceilalţi participanţi la întâlnire.
Doamna Gabriela Spătaru precizează că nu a cunoscut ordinea de zi. Din acest motiv nu va putea decât să prezinte un punct de vedere personal.
Au avut loc apoi prezentările:
judecător Lidia Bărbulescu- Preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii
- procuror Graţiana Isac- Vicepreşedintele Consiliului Superior al Magistraturii
- judecător Ana Cristina Lăbuş- membru al Consiliului Superior al Magistraturii
judecător Alexandrina Rădulescu- membru al Consiliului Superior al Magistraturii
procuror Katalin Kibedi – secretar de stat – Ministerul Justiţiei, membră AMR şi a Asociaţiei Procurorilor din România
judecător Gabriela Spătaru- Asociaţia profesională a judecătorilor „Constantin Stătescu”, Târgovişte,
judecătorii Ana-Maria Puiu, Elena Bendea (vicepreşedinte al AMR-filiala Cluj), Ciprian Coadă (Asociaţia profesională Themis- Constanţa), Adrian Neacşu, Dragoş Călin (Asociaţia Forumul judecătorilor din Oltenia), Dana Cigan, Dana Gîrbovan (Asociaţia pentru apărarea drepturilor şi independenţei judecătorilor din Bihor) – membrii ai Uniunii Naţionale a Judecătorilor din România,
judecător Mariana Vârgă- vicepreşedinte AMR- filiala Vâlcea,
judecător profesor universitar doctor Mona- Maria Pivniceru- vicepreşedinte AMR,
judecător Costiniu Viorica, preşedintele AMR,
judecător Dumitru Diaconu- preşedintele AMR- filiala Argeş,
procurorii Sorin Stănescu şi Constantin Sima- Membrii ai Consiliului director ai Asociaţiei Procurorilor din România.

1. Dosarele profesionale
Subiectul a fost prezentat de către doamna Dana Gîrbovan:
Prin hotărârea plenului CSM nr. 38 din 17 ianuarie 2008 s-a decis ca : ”Constituie informaţii de interes public datele din dosarele profesionale ale judecătorilor si procurorilor, precum si ale foştilor judecători si procurori, referitoare la: traseul profesional, calificativele acordate in urma evaluării activităţii profesionale si sancţiunile disciplinare aplicate in cursul carierei profesionale”.
UNJR considera ca aceasta hotărâre încalcă atât prevederile art. 42 alin. 2 din Legea 303/2004 rep., precum si prevederile art. 12 alin. 1 lit. D. din Legea 544/2001, care exceptează de la accesul liber la informaţiile de interes public acele informaţii care au caracter de date personale, potrivit legii.
Potrivit definiţiei cuprinse atât in Legea 544/2001 cat si in Legea 677/2001, prin date cu caracter personal se întelege”ORICE informaţie privind o persoana fizica identificata sau identificabila”. Or, datele amintite din dosarele profesionale ale magistraţilor se circumscriu evident acestei definiţii.
Art.11 din Legea 677/2001 prevede in mod explicit ca prelucrarea datelor personale, deci inclusiv dezvăluirea acestora, nu poate fi făcuta decât in scopuri jurnalistice, literare sau artistice si doar in măsura in care persona vizata le-a făcut publice, ori daca, in ideea aceluiaşi scop, prelucrarea datelor personale este strâns legata de calitatea de persoana publica a persoanei vizate ori de caracterul public al faptelor in care este implicata.
CSM este operator de date cu caracter personal si trebuie sa respecte regulile impuse de Legea 677/2001.
Faţă de toate acestea:
1. UNJR solicita CSM revocarea Hotărârii 38/17 ianuarie 2008.
2.UNJR va sesiza Autoritatea Naţionala de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal
Doamna Pivniceru precizează că AMR a demarat problema, s-a solicitat revocarea hotărârii CSM deoarece este inadmisibil ca CSM să facă publice datele cu caracter personal ale judecătorilor. Nici ideea că CSM va fi depozitar al acestor informaţii nu pare corect.
Doamna Bărbulescu a ţinut să precizeze ce a stat la baza acestei hotărâri şi a menţionat că urmare a acelor fapte ieşite în presă s-a văzut nevoită să răspundă la peste 15 solicitări din partea presei cărora trebuia să le răspundă foarte repede. Ce se cerea din partea presei era foarte mult şi viza chiar şi pe membrii CSM. În aceste condiţii s-a gândit ce trebuie să se dea şi ce nu şi cu ce justificare. S-a gândit, spune dumneaei, că acestea ar putea prezenta interes public. Fără a da acea hotărâre, a convocat membrii permanenţi care erau toţi prezenţi. S-au frământat cu toţii. Având în vedere că traseul profesional echivalează cu CV-ul fiecăruia, s-au gândit că nu poate fi nimic grav în a pune la dispoziţie aceste date. S-au mai gândit apoi ce ar mai putea da pentru a nu fi acuzaţi de lipsă de transparenţă. Astfel s-au gândit să dea şi fişele de evaluare. S-au gândit să dea doar informaţii de ordin general, de genul: „într-o anumită perioadă X a avut calificative numai de bine sau de foarte bine”. Cât priveşte sancţiunile, acestea devin oricum publice. De aceea nu s-a văzut niciun impediment.
În aprecierea doamnei Bărbulescu, trebuie lăsate instanţele să decidă în această problemă. De altfel, nici CSM-ul nu este mulţumit de cât de obraznici pot deveni unii justiţiabili care ar intra în posesia unor astfel de date. Apoi totuşi s-a constatat că problemele nu sunt rezolvate restrângând accesul la informaţii.
Doamna Viorica Costiniu afirmă că are informaţii cum că această hotărâre s-ar fi luat înainte de a fi consultaţi colegii doamnei Bărbulescu. Se solicită punctul de vedere al CSM vis-a-vis de această hotărâre. Se aduce la cunoştinţă faptul că au fost contactate şi alte instanţe europene şi niciunde nu a fost găsit în care garantul independenţei magistratului să dea în public date privitoare la magistraţi, deşi nimeni nu se ascunde de ochii publicului.
Doamna Pivniceru afirmă că se vrea măcar să se angajeze revenirea asupra hotărârii în cauză.
Doamna Lidia Bărbulescu declară că nu poate promite acest lucru.
Domnul Ciprian Coadă ia cuvântul şi afirmă că se pare că intenţia a fost pozitivă: s-a dorit realizarea transparenţei. Discuţia trebuie să se poarte în ce măsură aceste date pot fi puse la dispoziţia publicului atât timp cât sunt şi alte profesii în privinţa cărora datele nu sunt făcute publice astfel. Au existat hotărâri CEDO de condamnare a statelor pentru furnizarea publicului a unor astfel de date.
Doamna Lidia Bărbulescu subliniază că CSM-ul este hotărât să rămână confidenţial. Nu vor da spre studiu nici un dosar profesional altor persoane decât judecătorilor/procurorilor înşişi. CSM-ul doar va formula un răspuns.
Doamna Viorica Costiniu declară că AMR merge pe revocare, nu pe „cârpeli”.
Domnul Constantin Sima a salutat apariţia acestei hotărâri deoarece dosare întregi erau vehiculate prin diverse medii. Desigur, apar date ce îl pot face vulnerabil pe magistrat. Dacă s-ar mai putea restrânge, la traseul profesional spre exemplu, dl. Sima susţine că ar fi cu atât mai bine.
Doamna Bărbulescu reaminteşte că dosarele profesionale vor putea fi consultate doar de către magistraţi, nu vor fi acordate spre studiu publicului. S-a căutat o formulă care să fie mulţumitoare, satisfăcătoare pentru public, dar care să nu facă rău colegilor.

2. Arhiva SIPA
Subiectul a fost prezentat de către domnul Adrian Neacşu:
1.CSM a solicitat public preluarea arhivei SIPA întrucât „Dosarele fostei SIPA pot conţine elemente referitoare la cariera magistraţilor, iar Consiliul Superior al Magistraturii este singura instituţie care gestionează cariera acestora. CSM doreşte să înlăture pe această cale orice suspiciuni legate de folosirea acestor informaţii în alte scopuri decât cele prevăzute de lege”(Lidia Bărbulescu.)
2.Documentele din arhiva SIPA cuprind perioada 1992-2006. In anii 1992-1997 a funcţionat SIO (Serviciul Informativ Operativ), care avea de supravegheat doar Direcţia Generala a Penitenciarelor, nu si magistraţii. Intre 1997 si 2004, SIO a fost transformat in SIPA (Serviciul Intern de Protecţie Anticorupţie), iar din 2004 pâna in 2006, când a fost desfiinţat, s-a numit DGPA (Direcţia Generala de Protecţie Anticorupţie).
3. Nu se cunoaşte daca documentele aflate in actuala arhiva SIPA au fost produse prin respectarea legislaţiei in vigoare, precum nici in ce măsura vizează magistraţi.
4. CSM nu are atribuţii de Autoritate Desemnata de Securitate, ADS fiind, potrivit legii (HG 585/2002), acea instituţie abilitata sa stabilească, pentru domeniul sau de activitate, structuri si masuri proprii privind coordonarea si controlul activităţilor referitoare la protecţia informaţiilor secrete.

Faţă de toate acestea, UNJR susţine:
1. CSM ar trebui sa solicite prelucrarea in regim de urgenta a arhivei SIPA, in cadrul unor comisii comune, inventarierea categoriilor de personal cu privire la care SIPA a strâns informaţii si stabilirea in ce măsura ele au fost valorificate administrativ sau penal. Toate datele culese despre magistraţi, nevalorificate la momentul respectiv potrivit legii, trebuie distruse.
2. In cazul participării CSM cu experţi proprii la prelucrarea/inventarierea arhivei SIPA, acesta sa asigure si reprezentarea corpului profesional, prin intermediul asociaţiilor profesionale.
Doamna Viorica Costiniu susţine că ar trebui să se aplice şi colegilor care nu mai sunt în magistratură care la un moment dat s-ar putea să îşi manifeste dorinţa de a reveni în sistem.
Doamna Lidia Bărbulescu reaminteşte că CSM a solicitat acest lucru din 2005. Crede că ar trebui distrusă această arhivă, nu neapărat de către CSM, deoarece nu ar fi bine pentru imaginea CSM. Doamna Bărbulescu afirmă că i s-a dat cu această ocazia ideea de a face o declaraţie comună prin care să se solicite public Ministerului Justiţiei procesul verbal de distrugere a dosarelor SIPA.
Domnul Sorin Stănescu îşi exprimă credinţa că se va reproşa această grijă privind distrugerea acestei arhive. Afirmă şi dumnealui că se cunoaşte faptul că această arhivă constă în date care nu privesc activitatea de judecată, activitatea profesională a magistraţilor, ci se referă la viaţa privată, personală şi au fost culese în scop de şantaj, pentru impunerea anumitor persoane în funcţii de conducere în magistratură. Acelaşi domn susţine că ar trebui inventariată această arhivă, deoarece nu va putea avea nicio siguranţă dacă i se va comunica faptul că s-a distrus acea arhivă, indiferent cine susţine că a făcut sau va face acest lucru.
Domnul Diaconu afirmă că este de acord cu distrugerea dar îşi manifestă îngrijorarea că s-ar aprinde mai mult spiritele decât s-ar dori.
Doamna Gîrbovan susţine că magistraţii ar trebui să fie primii care să afirme că nu sunt de acord că a ceste date au fost culese în mod ilegal, că nu este de admis într-un stat de drept existenţa unei astfel de arhive şi că trebuie distrusă în consecinţă. Asumându-se acest comportament responsabil, trebuie acceptate şi eventualele alte interpretări ale acestui demers.
Reprezentanta Ministerului Justiţiei precizează că nu a văzut nici un astfel de dosar. S-a tot propus o preluare a acestei arhive, s-au numit comisii, apoi au ieşit persoane din acele comisii, nu există o evidenţă clară. Sugestia dumneaei este să se aştepte încheierea interimatului de la acest minister.
S-a luat hotărârea formulării unei declaraţii comune prin care asociaţiile magistraţilor împreună cu reprezentanţii CSM-ului să solicite Ministerului Justiţiei comunicarea procesului verbal de inventariere a arhivei SIPA şi, eventual, procesul verbal de distrugere a acesteia.

3. Recrutarea magistraţilor
Subiectul a fost prezentat de doamna Dana Cigan:
Potrivit OUG nr. 100/2007 prevederile alin. 5 – 10 ale art. 33 din Legea nr. 303/2004 au fost abrogate (producând efecte abrogarea de la 1 iunie 2008 – este vorba de recrutarea fără concurs), iar prevederile art. 83 alin. 3 permiteau reîncadrarea judecătorilor pensionaţi exclusiv la judecătorii, cu păstrarea gradului profesional avut la data pensionării.
Prin avizul nr. XIX/980/2007 din 5 februarie 2008, proiectul Legii de aprobare a OUG 100/2007 a fost aprobat de Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări (comisie de fond) a Senatului (camera decizională) cu următoarele amendamente : se abrogă art. I pct. 4 al Ordonanţei 100/2007 (care se referea la abrogarea art. 33 alin. 5 – 10) – deci numirile pe bază de interviu se vor putea face şi după data de 1 iunie 2008, iar reîncadrarea pensionarilor se va putea face la instanţa în cadrul căreia au funcţionat la data pensionării.

În acest context, UNJR solicită:
1.Participarea reprezentantului CSM la şedinţa din plen (este lege organică) pentru înlăturarea amendamentului privind abrogarea art. I pct. 4 din OUG 100/2007
2.În cazul reîncadrării, să se solicite avizul instanţei la care a funcţionat cel care face cererea de reîncadrare (discuţia este doar dacă avizul va fi dat de colegiul de conducere sau de adunarea generală), iar în măsura în care instanţa se opune reîncadrării, motivat, CSM să nu propună Preşedintelui reîncadrarea.
De altfel, nu e foarte clar avizul CSM pe ce criterii se bazează şi în ce condiţii poate să nu fie dat?

Doamna Lidia Bărbulescu declară că această modalitate de recrutare nu poate fi denumită una „ad hoc”. Această procedură este încă revăzută de lege şi CSM intenţionează să o mai folosească dacă va mai fi prevăzută de lege. Numărul de locuri scoase pentru a fi ocupate în acest mod este oricum foarte redus faţă de criza de personal existentă în sistem. S-a propus ca în cazul intrării de acest gen să mai fie cel puţin 10 ani până la pensionare. Pentru cei acceptaţi pe bază de interviu s-a solicitat punctul de vedere de la curţile de apel, prin colegiile de conducere de la nivelul fiecărei instanţe. Doamna Bărbulescu se angajează să solicite Inspecţiei Judiciare să culeagă informaţii de la instanţe.
Doamna Viorica Costiniu îşi manifestă nemulţumirea faţă de faptul că tot personalul de specialitate juridică este asimilat magistraţilor. S-a ajuns chiar să fie mai mulţi asimilaţi decât titulari de drept. Aceasta reprezintă „uşa din dos” de accedere în magistratură.
Doamna Kibedi susţine că recrutarea în forma reglementată de dispoziţiile OUG 100 nu numai că e necesară, dar era şi obligatorie. A trebuit să fie legiferată vârsta pensionării deoarece legislaţia era discriminatorie. Exista un ultimatum, iar dacă nu se realiza această reglementare, exista posibilitatea acţionării statului român la Curtea Europeană de Justiţie. A trecut prin numeroase filtre, a fost gândit, regândit, rediscutat.
Când a fost făcută breşa – şi prin interviu – au existat extrem de multe sesizări pe eterna problemă a discriminării de către diferitele categorii de jurişti. Doamna Kibedi declară că nu este adepta recrutării în magistratură numai pe bază de interviu, metodă ce ar putea fi tolerată numai în cazul celor care au fost anterior judecători sau procurori şi au ieşit din sistem din motive neimputabile.
Doamna Pivniceru susţine că CSM ar trebui să facă demersuri în sensul restrângerii modalităţii de recrutare prin interviu, dacă această modalitate nu poate fi înlăturată.

4. Discriminări salariale
Subiectul a fost prezentat de către domnul Dragoş Călin:
O.U.G. nr. 146/2007 si O.G. nr. 13/2008 conţin prevederi care pot fi duce la apariţia unui nou val de acţiuni in justiţie pentru recuperarea diferenţelor determinate de discriminarea evidenta produsa intre personalul auxiliar si magistraţi.
UNJR urmăreşte:
1.Solicitarea de catre CSM a unor puncte de vedere la Guvern si MJ
2.Implicarea CSM cu poziţii ferme in procedura de aprobare in parlament a ordonanţelor de urgenta, in sensul înlăturării prevederilor care creează discriminări.

Domnul Deaconu solicit, în numele colegilor, gândirea unei norme prin care să li se acorde colegilor procurori ori judecătorilor care soluţionează cauze penale un anumit procent de diferenţiere faţă de ceilalţi colegi având în vedere că cei dintâi lucrează sâmbăta, iar când sunt de permanenţă li se limitează dreptul la liberă circulaţie.
Doamna Bărbulescu a apreciat că nu este bine să se mai refere la discriminare.
Domnul Neacşu sugerează CSM să facă o declaraţie, în forma aleasă de CSM, prin care să se afirme că critice discriminarea existentă la acest moment şi faptul că pot apărea alte cazuri de discriminări salariale.
S-a convenit ca asociaţiile magistraţilor împreună cu CSM să îşi manifeste îngrijorarea faţă de faptul că din cauza legislaţiei incoerente judecătorii şi procurorii sunt puşi în situaţia de a se adresa ei înşişi instanţei pentru recunoaşterea drepturilor salariale.

5. Participarea judecătorilor în birourile electorale
Subiectul a fost prezentat de către domnul Dragoş Călin:
CSM a dat aceasta aviz negativ unui proiect de ordonanţa de urgenta care priveşte organizarea alegerilor locale. Motivul pentru care CSM nu agreează actul normativ trimis de Ministerul Justiţiei se regăseşte insa in toate legile electorale de după 1990, anume ca implicarea judecătorilor in procesul electoral ar fi neconstituţionala. Legea fundamentala a României susţine in articolul 125 ca „funcţia de judecător este incompatibila cu orice alta funcţie publica sau privata, cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior“, or rolul acestora in birourile electorale este de funcţionar public.
CSM a remarcat doua elemente de neconstituţionalitate in textul proiectului de ordonanţa: faptul ca judecătoriile administrează listele electorale si ca judecătorii conduc birourile electorale judeţene si pe cel central. „Apreciem ca, prin atribuirea unor competente instanţelor judecătoreşti, de alta natura decât cele in legătura cu înfăptuirea actului de justiţie, se încalcă principiul separaţiei puterilor in stat“(CSM)
Consiliul remarca si neconstituţionalitatea prevederii conform căreia „se propun judecătorilor alte atribuţii decât cele constituţionale“ cu referire la prezenta acestora in birourile electorale. Instituţia constata ca magistraţii se transforma astfel in „funcţionari publici ori personal contractual al administraţiei publice locale“, fapt care ar afecta independenta Justiţiei. Aceste doua elemente de neconstituţionalitate s-au regăsit insa in toate legile electorale de după 1990.
Preşedintele CSM a declarat ca menţinerea judecătorilor in birourile electorale poate primejdui chiar validarea alegerilor locale din primăvara, pentru ca oricine ar contesta rezultatele in termenul legal de 3 zile ar putea invoca in instanţa neconstituţionalitatea articolelor amintite mai sus, iar judecătorul căruia i s-ar adresa ar fi obligat sa sesizeze Curtea Constituţionala a României (CCR). „In măsura in care CCR ar constata ca Legea electorala conţine elemente de neconstituţionalitate, cred ca soluţia fireasca ar fi anularea alegerilor, pentru ca nici un act juridic sau administrativ adoptat cu încălcarea Constituţiei nu este valid“(L. Barbulescu.)
În acest context, UNJR solicită emiterea unei hotărâri de către Plenul CSM prin care să se stabilească dacă judecătorii, faţă de statutul prevăzut de Legea nr. 303/2004, pot fi numiţi în birourile electorale împotriva voinţei lor, în mod obligatoriu.
Domnul Dragoş Călin a mai sugerat ca CSM să sesizeze Avocatul Poporului căruia să îi solicite sesizarea Curţii Constituţionale cu privire la neconstituţionalitatea acelor dispoziţii în temeiul cărora judecătorii sunt numiţi în mod obligatoriu în birourile electorale.
Din partea CSM se face precizarea că pe ordinea de zi a comisiei juridice se află discutarea incompatibilităţii judecătorilor şi în alte funcţii, de exemplu delegarea acestora la Registrul Comerţului. În aceste condiţii, îşi va spune punctul de vedere mai întâi comisia juridică, apoi Plenul.
Doamna Viorica Costiniu reaminteşte că s-au arătat dispuşi să îşi aducă contribuţia la elaborarea legislaţiei în domeniul justiţiei.
S-a început apoi discutarea problemei răspunderii materiale a judecătorilor şi procurorilor, cu privire la care doamna Bărbulescu a precizat că această formă de vinovăţie nu poate fi stabilită decât printr-o hotărâre definitivă.
Doamna Viorica Costiniu a spus că lucrurile sunt foarte simple. Trebuie abrogate legile care prevăd răspunderea materială.
Doamna Bărbulescu şi-a exprimat părerea potrivit căreia trebuie înlăturată dispoziţia care prevede că reprezintă abatere disciplinară nerespectarea normei de procedură. Dumneaei susţine că s-a mai introdus o normă aberantă, cea care prevede obligativitatea Ministerului Finanţelor să exercite regresul împotriva magistraţilor.
Doamna Viorica Costiniu a sugerat să se apeleze la organismele internaţionale..
Domnul Neacşu susţine că CSM poate stabili cu certitudine dacă judecătorul poate fi numit în mod obligatoriu în birourile electorale, împotriva voinţei sale şi relatează o situaţie în care dumnealui, în calitate de preşedinte de instanţă, a fost obligat să trimită în biroul electoral judecători care nu îşi doreau acest lucru.
Doamna Viorica Costiniu afirmă că în afară de abrogare nu poate fi discutat altceva.
Domnul Neacşu a susţinut că până la abrogare, CSM poate lua poziţie.
Doamna Pivniceru afirmă că nu poate CSM-ul să spună să nu se aplice o lege.
Doamna Bărbulescu susţine că până nu dispare dispoziţia din lege, nu poate interveni Consiliul. Deoarece ar putea fi acuzat că blochează procesul de votare. Se va merge până acolo încât se va considera că se servesc în acest fel interese politice. Judecătorii sunt oameni care aplică legea, neputându-se opune aplicării ei.
Domnul Dragoş Călin reiterează solicitarea UNJR: CSM să solicite Avocatul Poporului sesizarea Curţii Constituţionale cu privire la această problemă.
Doamna Bărbulescu a promis că va supune atenţiei Plenului, pe lângă avizul formulat deja, oportunitatea unei sesizări a Avocatului Poporului.

6. Hotărârea CSM nr. 623/2006
Subiectul a fost prezentat de către domnul Adrian Neacşu:
1. Hotărârea a fost emisa prin încălcarea competentelor CSM si ale Inspecţiei Judiciare, întrucât art 38 din Legea CSM nr 317 din 2004 si pct 22 si 23 din Regulamentul de organizare si funcţionare CSM adoptat prin Hotărârea nr. 326/2005 prevăd atribuţia CSM doar in ceea ce priveşte adoptarea Codului deontologic si asigurarea publicării Codului. Nimic nu împuterniceşte CSM sa strângă date legate de conduita noastră sau sa judece asemenea acte.
2. Sunt încălcate flagrant documentele internaţionale referitoare la statutul judecătorilor, cum ar fi comentariile oficiale ale Principiilor de la Bangalore (ONU) potrivit cu care instituţia care se ocupa de etica profesionala sau deontologie trebuie sa fie separata de instituţia care are competente in materie disciplinara.
3. IJ, respectiv secţia de judecători a CSM, se substituie in fapt, împotriva legii si a principiilor cunoscute, comisiilor de evaluare in activitatea de apreciere a conduitei judecătorilor/procurorilor ca parte componenta a activităţii de evaluare.
4. Se încalcă in mod flagrant Avizul nr. 3 a CCJE in atenţia comitetului de miniştri (2002), referitor exact la deontologie. In acest aviz se considera explicit ca principiile de conduita etica a judecătorilor (codurile deontologice) trebuie sa fie redactate de judecători si sa fie complet separate de sistemul disciplinar al judecătorilor.
5. IJ (si implicit CSM-ul ) se substituie organizaţiilor profesionale in ce priveşte gestionarea problemei deontologiei judecătorilor.
Doamna Lidia Bărbulescu subliniază că soluţia de clasare intevine la final, după ce s-au efectuat cercetări sub aspectul săvârşirii unei abateri disciplinare, în măsura în care se constată că nu a fost săvârşită o astfel de faptă, ci doar s-au încălcat norme din Codul Deontologic.
Doamna Costiniu susţine că această problemă ţine de morală, Codul deontologic însuşi, elaborat de asociaţiile magistraţilor reprezintă norme de morale ce vor fi respectate de bunăvoie, fără a exista vreo sancţiune. AMR a propus înfiinţarea unui Colegiu de Onoare la nivelul curţilor de apel.
Doamna Bărbulescu solicită doamnei Rădulescu să reietereze punctul dumneaei de vedere, prezentat la întâlnirea membrilor Consiliului.
Doamna Rădulescu subliniază că problema este sursa acelor informaţii. Discutabilă este problema constatării acestor abateri de la codul deontologic de către comisie, inspecţie şi nu la nivelul instanţei.
Doamna Pivniceru reaminteşte că Recomandarea nr. 12 atrage atenţia asupra necesităţii separării chestiunilor ce ţin de disciplină de cele ce ţin de deontologie.
Domnul Neacşu a concluzionat afirmând că se doreşte ca asociaţiile să fie cele care să autoreglementeze, să autoregleze şi autocontroleze acest domeniu.
Doamna Bărbulescu formulează o întrebare retorică: Cum aţi aprecia dumneavoastră participarea unui judecător la o întrunire la care se solicită printre altele demiterea Avocatului Poporului, judecătorilor Curţii Constituţionale?
Doamna Lăbuş afirmă că nu ştie să existe vreo constatare de abatere de la normele deontologice în dosarele profesionale ale judecătorilor până la acest moment.
Doamna Isac afirmă că au existat la procurori astfel de situaţii în care şi-au pus şi dumnealor problema netransparenţei acestei proceduri.
Domnul Dragoş Călin reaminteşte că UNJR solicită revocarea Hotărârii nr. 623, în caz contrar urmând ca aceasta să fie atacată în contencios. Asociaţiile au făcut Codul deontologic pentru a autoregla din interior comportamentul corpului profesional.
Doamna Bărbulescu precizează că a înţeles şi se va vedea.

7. Modificarea legilor justiţiei
Subiectul a fost prezentat de către doamna Elena Bendea şi domnul Ciprian Coadă:
1.UNJR declara preocuparea fata de impactul pe care îl vor avea iminentele modificări legislative ale codurilor de procedura asupra activităţii instanţelor (art. 37 lit b din Lg. 317/2004).
2.UNJR considera necesar ca ICCJ sa preia bugetul instanţelor pana la sfârşitul anului 2008.
Faţă de această situaţie:
1.UNJR solicita sa fie consultat înainte de promovarea de către CSM a modificărilor legilor justiţiei.
2.UNJR solicita precizarea strategiilor CSM privitoare la corelarea politicii de resurse umane cu modificările preconizate.
3.UNJR solicita preşedintelui ICCJ, in calitate de reprezentant al puterii judecătoreşti, ca in colaborare cu CSM sa stabilească un plan de masuri care sa garanteze preluarea si gestionarea eficienta a bugetelor instanţelor.
Doamna Bărbulescu precizează că Legea nr. 317 nu a fost luată încă în discuţie, Legea nr. 304 a depăşit stadiul de comisie, urmează să intre în plen, iar Legea nr. 303 a ajuns pe la art. 50.Dezbaterii publice urmează să fie propusă forma abia după ce se trece de Plen.
Doamna Gîrbovan solicită ca după ce proiectul trece de Plen să fie trimis şi asociaţiilor pentru a-şi putea expune punctele de vedere şi pentru a putea face propuneri.
Doamna Lăbuş susţine că nu se poate vorbi încă de noile coduri deoarece acestea nu sunt într-un stadiu foarte avansat.
Doamna Bendea subliniază faptul ă impactul Codurilor, care vor modifica normele referitoare la competenţă, va fi dezastruos, cele care vor sucomba vor fi tribunalele care şi aşa se află în criză de resurse umane.

8. Practică neunitară
Subiectul a fost prezentat de doamna Dana Cigan care a susţinut că problema practicii neunitare este cea mai arzătoare. Pe acest fundal a venit şi recenta condamnare a României la CEDO în cauza Beian.
Doamna Bărbulescu a luat cuvântul şi a afirmat nu există nicio reformă pe acest aspect, Înalta Curte nu mai are timp să motiveze convingător. Haosul legislativ nu mai permite o practică unitară.
Domnul Dragoş Călin aduce la cunoştinţă că a mai fost recent pronunţată o condamnare a României la CEDO pentru acelaşi motiv, al practicii neunitare. Este vorba despre cauza Driha. Acelaşi domn judecător solicită CSM-ului realizarea unei traduceri urgente ale acestei hotărâri
Domnul Ciprian Coadă a propus să se facă front comun şi să se prezinte legislativului problemele cu care se confruntă sistemul judiciar.
Doamna Bărbulescu afirmă că este perfect de acord.
Doamna Bendea şi-a manifestat îngrijorarea pentru că schemele de personal sunt incomplete şi totuşi se aşteaptă, nu se iau măsuri. În acest context, doamna Bendea a solicitat expres CSM-ului să se comunice asociaţiilor de magistraţi care este politica pe resurse umane.
Doamna Bărbulescu a menţionat că se intenţionează introducerea până la sfârşitul lunii mai a unei astfel de politici.
Şi domnul Diaconu a subliniat problema acută a numărului insuficient de personal.
Doamna Lăbuş a precizat că în ceea ce priveşte volumul optim de muncă a solicitat puncte de vedere din ţările europene şi se derulează în acelaşi timp un program cu Ministerul Justiţiei din Olanda. Acesta va trebui să stea la baza unei politici coerente de resurse.
9. Domnul Adrian Neacşu a solicitat CSM să ceară Avocatului Poporului sesizarea Curţii Constituţionale sub aspectul constituţionalităţii dispoziţiilor în temeiul cărora judecătorii/procurorii pot participa în comisiile de disciplină. Se aminteşte că Secţia pentru procurori şi-a exprimat punctul de vedere conform căruia participarea procurorului în comisia de disciplină ar fi neconstituţională deoarece dispoziţiile art. 45 alin. 1 din Legea nr. 317/2004 contravin principiului separaţiei puterilor în stat, principiului egalităţii în faţa legii şi prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. 3 privind dreptul la un proces echitabil şi ale art. 134 alin. 2 privind rolul de instanţă de judecată al consiliului în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor şi procurorilor.
Totodata, Avizul nr. 10(2007) al Consiliului Consultativ al Judecatorilor Europeni, referitor la Consiliul Justitiei in serviciul societatii, reluand aspectele reliefate anterior de Avizul nr. 3(2002) al Consiliului Consultativ al Judecătorilor Europeni, în atenţia Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei asupra principiilor şi regulilor privind imperativele profesionale aplicabile judecătorilor şi în mod deosebit a deontologiei, comportamentelor incompatibile şi imparţialităţii, prevede la punctele V.C.2. 63 si 64 ca este necesar ca judecatorul sa fie protejat de o procedura disciplinara care sa garanteze respectarea principiului independentei judiciare, iar pentru evitarea conflictelor de interese, ar trebui ca in prima instanta procedura disciplinara sa fie pusa in miscare de o comisie disciplinara formata, in mod substantial, din judecatori alesi de egalii lor, diferiti de membrii Consiliului Justitiei.
Recent, prin Decizia nr. 51/2008, referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea poliţiei politice comuniste, Curtea Constituţională a constatat că, prin toate aceste abateri de la statutul constituţional al justiţiei şi, mai cu seamă, prin confuzia între funcţia de anchetă, cea de judecată (această confuzie între funcţia de anchetă şi funcţia de judecată contravine art. 21 alin. (3), art. 124 alin. (2) din Constituţie şi principiilor statului de drept, în conformitate cu care justiţia trebuie să fie imparţială, iar procesul trebuie să fie echitabil) şi cea de soluţionare a căilor de atac împotriva propriilor decizii, prin lipsa de contradictorialitate şi publicitate a dezbaterilor, prin limitarea dreptului la apărare al persoanelor verificate, prin liberul arbitru în administrarea şi aprecierea probelor, precum şi prin posibilitatea de a da, în aceleaşi cauze, verdicte noi, contrare celor validate prin deciziile definitive ale instanţelor judecătoreşti, jurisdicţia exercitată de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii şi de Colegiul Consiliului se defineşte ca o jurisdicţie extraordinară, iar natura juridică a organelor care o exercită este cea a instanţelor extraordinare, interzise de art. 126 alin. (5) din Constituţia României.
Similar, acţiunea disciplinară exercitată de comisiile de disciplină ale Consiliului Superior al Magistraturii, din care face parte şi câte un membru al consiliului, respectiv un judecător, în cazul comisiei de disciplină pentru judecători, sau un procuror, în cazul comisiei de disciplină pentru procurori, creează o incompatibilitate neconstitutionala între funcţia de anchetă exercitată de aceştia şi funcţia de judecată exercitată de secţiile Consiliului din care fac parte, competente să judece abaterile disciplinare comise de judecători, respectiv de procurori.
Pe de alta parte, indiferent daca din comisia de disciplina face parte sau nu un membru al Consiliului Superior al Magistraturii, si numai faptul ca Inspectia Judiciara este in subordinea C.S.M. duce la confuzia functiei de ancheta cu cea de judecata, sancţionata ca atare, recent, de Curtea Constitutionala.
In principiu, tot ceea de aduce atingere exercitarii unei activitati profesionale intra in categoria drepturilor civile care fac obiectul art. 6 paragraful 1 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului (CEDO, Konig c. R.F.Germania, H. c. Belgia, Lecompte, Van Leuwen si Meyere c. Belgiei).
Doamna Bărbulescu declară că problema a mai preocupat CSM-ul. S-au gândit chiar la crearea unei căi de atac împotriva soluţiei de clasare date de comisie. CSM este de acord că nu este oportun să fie un membru al secţiei membru şi în comisia de disciplină.
Domnul Neacşu a suţinut că dacă CSM-ul este de acord, e foarte bine, dar pentru extragerea veninului, CSM-ul trebuie să sesizeze Avocatul Poporului care la rândul său să sesizeze Curtea Constituţională.

10. Domnul Dragoş Călin a solicitat ca perioada de evaluare să fie precedată de o perioadă, de o săptămână de pregătire, ingformare şi se solicită în acest sens CSM-ului tipărirea ghidului şi distribuirea lui tuturor instanţelor.
Doamna Lăbuş a subliniat că perioada de evaluare trebuie finalizată până la examenul de promovare. Calendarul acestui examen este deja stabilit.
Doamna Gîrbovan susţine că ceea ce va rezulta în urma acestui proces de evaluare vor fi doar concluzii false pentru că evaluarea a fost întârziată şi va fi făcută pur formal. În plus, judecătorii nu sunt pregătiţi de această evaluare, evaluatorii şi formatorii nu sunt nici ei foarte lămuriţi.
Doamna Lăbuş precizează că niciun judecător nu va putea susţine că nu a ştiut până la acest moment că trebuie să aibă o hotărâre bine motivată ori că în sala de şedinţă trebuie să aibă o atitudine demnă. Criteriile evaluării au fost stabilite în baza codurilor de procedură şi s-a încurajat ca evaluarea să fie echilibrată, să se aibă în vedere condiţiile de fapt în care îşi desfăşoară activitatea magistratul în cauză.
Doamna Costiniu intervine şi suţine că tocmai pentru acest motiv ar fi trebuit mai întâi evaluat sistemul.
Doamna Bărbulescu învederează că la ultima şedinţă s-a hotărât direcţionarea unor bani de la Phare pentru evaluarea sistemului.

11. Concursul de promovare în funcţii de conducere
Doamna Dana Gîrbovan reaminteşte că UNJR a solicitat anularea concursului din toamnă pentru incompatibilităţile sesizate.
Doamna Bărbulescu întreabă: “Dar ne-am pronunţat, nu?”
Din sală se răspunde că CSM-ul s-a pronunţat prin respingerea contestaţiei.
UNJR se declara îngrijorata fata de problemele apărute cu ocazia concursului de promovare in funcţie de conducere.
În aceste condiţii:
1.UNJR solicita modificarea Regulamentului in sensul reglementarii explicite a situaţiilor de incompatibilitate in cazul membrilor comisiei de examinare
2.UNJR solicita prezentarea publica a masurilor luate in cazul concursului de promovare privind funcţiile de conducere la parchete, cu atât mai mult cu cat prezentarea in presa a acestora a adus atingere imaginii si prestigiului justiţiei.
Doamna Bărbulescu a susţinut că trebuie o regândire a sistemului. Aceste concursuri ar trebui să nu neglijeze voinţa colectivului şi că dumneaei preferă doar susţinerea lucrării şi interviul, fără a fi testate cunoştinţele de management.
Domnul Dragoş Călin a întrebat dacă CSM are în vedere să elimine posibilitatea creării şi a altor asemenea neplăcute probleme.
Doamna Bărbulescu a afirmat că se are în vedere acest lucru.
Domnul Dragoş Călin a întrebat ce face CSM-ul în legătură cu problema de la procurori.
Doamna Bărbulescu a opinat că toată lumea prezentă la întrunire este de acord cu respectarea prezumţiei de nevinovăţie. De altfel, şi CSM-ul îşi doreşte rezolvarea urgentă a problemei. I s-a comunicat că se va afla o soluţie în aproximativ 2 săptămâni.
Doamna Dana Cigan apreciază că inspecţia judiciară poate face cercetări.
Doamna Bărbulescu precizează că sub aspectul modului de organizare şi funcţionare, s-a căzut de acord asupra amânării şi constituirii unei comisii din care să facă parte un membru de la Direcţia de Resurse Umane şi unul de la Direcţia Legislaţie.
Doamna Gîrbovan întreabă de ce s-a amânat atât.
Doamna Bărbulescu a răspuns aducând la cunoştinţă că această hotărâre s-a luat doar săptămâna trecută deoarece până atunci a trebuit să se continue desfăşurarea concursului.
Doamna Gîrbovan a întrebat: „Faceţi cercetări după validarea concursului?”
Doamna Bărbulescu a precizat că nu după validare. Validarea s-a amânat pentru verificarea cu privire la organizarea şi desfăşurarea examenului de către o comisie specială, nu de către inspecţia judiciară care nu are competenţă. Nu s-a putut face mai devreme acest lucru deoarece a trebuit să se finalizeze probele de concurs.
Domnul Neacşu a întrebat dacă nu ar putea face parte din această comisie şi membrii asociaţiilor profesionale.
Doamna Bărbulescu a răspuns: „Nu cred că avem cadru legal”.
Domnul Neacşu reaminteşte că nu există cadru nici pentru o comisie sui generis.
Domnul Diaconu precizează că ar opta pentru eliminarea concursului şi propunerea de către colectivul instanţei, urmând ca CSM-ul doar să valideze alegerea.
Domnul Neacşu afirmă că domnul Diaconu este în asentimentul CSM-ului pe acest aspect.
Doamna Bărbulescu a subliniat că nu toţi membrii CSM au fost de aceeaşi părere înainte de modificarea legii. Însă dumneaei îşi asumă opţiunea şi declară că vede aceeaşi modalitate de desemnare a conducătorilor.

12. Doamna Pivniceru revine la problema evaluării judecătorilor şi mărturiseşte că sesizează o anumită aversiune faţă de această chestiune şi nu poate fi de acord cu ea decât sub aspectul timpului foarte limitat. Altfel, dumneaei consideră că din materialele realizate, din ghid se poate înţelege foarte bine cum se va desfăşura evaluarea judecătorilor. S-a realizat chiar o anexă în care se prevede ce nu trebuie să facă evaluatorul. Tot ce s-a făcut a fost să se stabilească anumite criterii obiective pe care să nu fie nevoit evaluatorul să le inventeze.
Doamna Lăbuş a completat afirmând că şi aceasta, ca orice altă procedură este perfectibilă.
Domnul Ciprian Coadă a concluzionat susţinând că evaluarea va fi formală şi că ar fi trebuit să se realizeze doar în vederea promovării.
Doamna Lăbuş este de acord cu faptul că în toate ţările civilizate evaluarea individuală este pentru promovare.

13. Doamna Lidia Bărbulescu încheie discuţiile apreciind ca fiind de bun augur această întâlnire pe care şi-o doreşte doar un început. Reafirmă voinţa deschisă de a colabora şi de a contribui la întărirea sistemului. CSM-ul doreşte să dea un semnal de unitate al judecătorilor şi procurorilor, precizând că sistemul judiciar se va întări dacă şi sistemul procurorilor se va întări.
Doamna Cigan reaminteşte că în toamna anului 2007 UNJR a organizat o asemenea întrunire cu tema Independenţa procurorului şi nu a venit nici un reprezentant CSM. A fost un semnal foarte negativ din partea CSM şi din partea Ministerului Public. A fost prezent doar Ministrul Justiţiei care s-a declarat împotriva independenţei procurorilor.

14. S-au purtat discuţii şi s-a convenit cu privire la textul declaraţiei comune.

15. S-a propus ca aceste întâlniri să se realizeze o dată la două luni sau trimestrial, mai puţin în perioada vacanţei judecătoreşti.

16. S-a stabilit data următoarei întâlniri: 26 mai 2008.

Discriminare stimulente

DISCRIMINAREA PRODUSA PRIN ACORDAREA DE STIMULENTE IN CUANTUM CONSIDERABIL PESONALULUI DIN MINISTERUL JUSTITIEI



Astfel cum reiese din adresa nr. 42140,42717/30.04.2008 emisa de Ministerul Justitiei, ca urmare a solicitarii unor informatii de interes public de Asociatia Forumul judecatorilor din Oltenia, atasata, in perioada 2006-2008, personalului din cadrul Ministerului Justitiei i-au fost acordate in repetate randuri stimulente, din fondul constituit potrivit art. 25 alin. 2 din Legea nr. 147/1997.
In acest sens, au fost emise urmatoarele ordine: ianuarie 2006 – O.M.J. nr. 419; mai 2006 – O.M.J. nr. 1209; august 2006 – OMJ nr. 1853; octombrie 2006 – O.M.J. nr. 2360; decembrie 2006 - OMJ nr. 2800, 2801, 2832; martie 2007 - OMJ nr. 800; aprilie 2007 - OMJ nr. 779, 933; mai 2007 – OMJ nr. 2100, 2101, 2102, 2104, 2143; iunie 2007 - OMJ nr. 1349, 1381, 1476, 1478, 1381, 1477, 1636, 1678, 1679, 1675; iulie 2007 – OMJ nr. 1817, 1857, 1872, 1897, 1778; august 2007 - OMJ nr. 2100, 2101, 2102, 2103, 2104, 2143; septembrie 2007 – OMJ nr. 2259, 2260, 2278, 2307, 2390, 2391, 2393, 2389, 2325; octombrie 2007 – OMJ nr. 2762, 2763, 2358, 2619, 2620, 2621, 2622, 2623, 2624, 2626, 2535, 2536, 2537, 2426, 2437, 2489; noiembrie 2007 – OMJ nr. 2967, 2968, 2969, 2970, 2972, 2972, 2973, 2974, 2975, 2976, 2966; decembrie 2007 – OMJ nr. 3196, 3197, 3198, 3199, 3200, 3421, 3449, 3515, 3525; ianuarie 2008 – OMJ nr. 3556, 72, 77, 111, 112, 132; februarie 2008 – OMJ nr. 133, 317, 318, 453, 473, 474, 476, 591; martie 2008 – OMJ nr. 519; aprilie 2008 – OMJ nr. 791, 1125, 1127.
Potrivit Normelor interne privind repartizarea fondului constituit potrivit art. 25 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificarile si completarile ulterioare, pentru stimularea personalului din sistemul justitiei, aprobate prin O.M.J. nr. 1.008/C din 19 mai 2006, fondul destinat stimularii personalului din sistemul justitiei, in conformitate cu prevederile art. 25 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificarile si completarile ulterioare, se constituie din diferenta de 75% din recuperarea sumelor din cheltuieli judiciare avansate de stat din bugetele aprobate Ministerului Justitiei si Ministerului Public pentru desfasurarea proceselor penale, precum si din amenzile judiciare.
Sumele constituite in acest fel se utilizeaza pentru stimularea judecatorilor, personalului auxiliar de specialitate, personalului economic, tehnic, administrativ si de serviciu din cadrul instantelor judecatoresti, a personalului Ministerului Justitiei, al Institutului National de Criminologie, al Institutului National de Expertize Criminalistice, precum si a personalului din Centrul Medical de Diagnostic si Tratament Ambulatoriu.
Repartizarea sumelor pentru instantele judecatoresti si institutiile subordonate Ministerului Justitiei, destinate stimularii personalului, se face de catre ordonatorul principal de credite.
Repartizarea sumelor destinate stimularii personalului in cadrul instantelor judecatoresti se face pe ordonatori secundari si tertiari de credite, prin ordin al ministrului justitiei, tinandu-se seama, in principal, de gradul de colectare a acestor sume la nivelul ordonatorilor secundari si tertiari de credite.
Faţă de împrejurarea că, deşi se află în aceeaşi situaţie (categoria profesională a magistraţilor sau asimilatilor magistratilor), au fost salarizati inegal, noi, reclamantii, apreciem că prezentul litigiu reprezintă un conflict de drepturi, având ca obiect plata de despăgubiri rezultate din existenţa acestei discriminări.
Magistraţii şi personalul auxiliar de specialitate din instanţe nu au beneficiat şi nu beneficiază de asemenea sume considerabile, în raport cu munca efectivă şi responsabilitatea acesteia. Sumele sunt ridicol de mici în comparaţie cu cele acordate personalului din Ministerul Justiţiei prin aceste ordine.
S-au achitat sume uriase acestui personal, cu titlu de stimulente, în condiţiile în care Ministerul Justiţiei afirmă, fără acoperire legală, că nu detine sume de bani care să acopere obligaţiile derivate din titlurile executorii reprezentate de hotărâri judecătoreşti, ce stabilesc obligaţia acestuia la plata restanţelor salariale şi, în continuare, a drepturilor băneşti prevăzute în aceste titluri executorii.
Eventualele susţineri ale Ministerului Justiţiei, în sensul că nu există un drept al personalului din sistemul justiţiei şi inclusiv a reclamanţilor la acordarea de stimulente, ci doar o posibilitate recunoscută de lege ordonatorilor de credite de a acorda premii sau stimulente, nu pot fi luate în considerare, întucât, deşi este vorba doar de un drept eventual sau o vocaţie a magistraţilor de a fi premiaţi sau stimulaţi, această „posibilitate” a ordonatorilor de credite de a premia doar anumite categorii de personal nu trebuie interpretată ca fiind un drept discretionar al ordonatorului de credite, nesusceptibil de abuz, ci dimpotrivă, în măsura în care ordonatorul de credite hotărăşte acordarea acestor premii şi stimulente este obligat să respecte principiul nediscriminării în cadrul relaţiilor de muncă, consacrat de art. 5 din Codul muncii, care interzice faptele de excludere, deosebire, restricţie sau preferinţă, întemeiate „în mod aparent pe alte criterii decât cele prevăzute la alin. 2” (art. 5 alin. 4 din Codul muncii”, dar care produc efectele unei discriminări directe.
De altfel, este evident, în cazul dat, că, în realitate, Ministerul Justitiei nu dovedeste criteriile avute în vedere la acordarea stimulentelor în discuţie exclusiv asimilatilor magistratilor, salarizati intocmai ca si cei din urma, dar stimulati discriminatoriu cu sume importante, acesta excluzând de la acordarea stimulentelor întreaga categorie a magistraţilor şi aceasta indiferent de calificativele anuale obţinute de aceştia, rezultatele meritorii obţinute de-a lungul activităţii, complexitatea sarcinilor de serviciu şi modul de îndeplinire a acestora, calitatea activităţii desfăşurate de magistraţi.
Ministerul Justitiei nu poate invoca activitatea asiduă de elaborare a unor proiecte de coduri, câtă vreme nu s-a văzut un rezultat concret şi eficient în acest sens. Situaţia este similară şi cu referire la legislaţia în materie penală şi procesual penală, cu precizarea că a fost ignorat, în contextul reţinerii unei astfel de argumentaţii, efortul magistraţilor în acest domeniu, concretizat în multitudinea propunerilor formulate.
In plus, consilierii juridici implicati in elaborarea acestor proiecte sunt cu prisosinta platiti cu indemnizatii mai mari decat cele ale magistratilor, cu care, de altfel, sunt asimilati.
Art. 14 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, ratificată de România prin Legea nr. 30/1994, si jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, sistemul european de protecţie având în vedere şi această sursă, care completează Convenţia, formând un bloc de convenţionalitate şi ale căror dispoziţii mai favorabile sunt aplicabile direct în dreptul român, potrivit art. 11 şi 20 din Constituţia României, prevede că exercitarea drepturilor şi libertăţilor recunoscute de Convenţie trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine naţională sau socială, apartenenţă la o minoritate naţională, avere, naştere sau orice altă situaţie.
In temeiul art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenţie, în vigoare de la 1 aprilie 2005, exercitarea oricărui drept prevăzut de legea naţională a unui stat contractant este asigurată, fără nici o discriminare, întemeiată în special pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine naţională sau socială, apartenenţa la o minoritate naţională, avere, naştere sau orice altă situaţie şi nimeni nu poate face obiectul unei discriminări din partea unei autorităţi publice, dacă aceasta ar fi întemeiată pe unul din motivele arătate anterior.

Asistentii judiciari

ASISTENTII JUDICIARI

Asociaţia “Forumul judecatorilor din Oltenia”, persoană juridică de drept privat, independentă, nonprofit, neguvernamentală şi apolitică, asociatie profesionala a judecatorilor din Oltenia, cu sediul principal in Slatina, B-dul A.I. Cuza nr. 29, bl. S14, sc. C, et. 3, ap. 8, judetul Olt si sediul secundar în Craiova, str. Făgăraş, bl.F7, sc.1, et.3, ap.12, judeţul Dolj, cu personalitate juridica constata prin incheierea nr 671/8.06.2007 pronuntata de Judecatoria Slatina, inregistrata sub nr. 5/14.06.2007 în registrul asociaţiilor şi fundaţiilor, aflat la grefa Judecătoriei Slatina, solicita Consiliului Superior al Magistraturii sa sesizeze ministrul justitiei in vederea modificarii dispozitiilor art. 55 alin. 1 si 2 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, precum si, prin influenta, a dispozitiilor art. 110-114 din aceeasi lege.


In motivarea demersului nostru, aratam urmatoarele:

Conform art. 55 alin. 1 si 2 din Legea nr. 304/2004:

(1) Completul pentru soluţionarea în primă instanţă a cauzelor privind conflictele de muncă şi asigurări sociale se constituie din 2 judecători şi 2 asistenţi judiciari.
(2) Asistenţii judiciari participă la deliberări cu vot consultativ şi semnează hotărârile pronunţate. Opinia acestora se consemnează în hotărâre, iar opinia separată se motivează.
(3) În cazul în care judecătorii care intră în compunerea completului de judecată nu ajung la un acord asupra hotărârii ce urmează a se pronunţa, procesul se judecă din nou în complet de divergenţă, prevederile art. 54 alin. (3) şi (4) fiind aplicabile.



A. SCURT ISTORIC

Prin Decizia nr. 322 din 20 noiembrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 66 din 30 ianuarie 2002, art. 17 alin. 1 indice 1 din fosta Lege nr. 92/1992 a fost declarat neconstituţional.
Ca urmare a acestei decizii, dispoziţiile de lege menţionate, care se referă la asistenţii judiciari, au fost modificate în sensul definirii participării lor la judecată ca o activitate consultativă.

Astfel, in baza art. 110-114 din Legea nr. 304/2004, asistenţii judiciari sunt numiţi de ministrul justiţiei, la propunerea Consiliului Economic şi Social, pe o perioadă de 5 ani, dintre persoanele cu o vechime în funcţii juridice de cel puţin 5 ani şi care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii: a) au cetăţenia română, domiciliul în România şi capacitate deplină de exerciţiu; b) sunt licenţiate în drept şi dovedesc o pregătire teoretică corespunzătoare; c) nu au antecedente penale, nu au cazier fiscal şi se bucură de o bună reputaţie; d) cunosc limba română; e) sunt apte, din punct de vedere medical şi psihologic, pentru exercitarea funcţiei.
Asistenţii judiciari se bucură de stabilitate pe durata mandatului şi se supun numai legii. Dispoziţiile legale privind obligaţiile, interdicţiile şi incompatibilităţile judecătorilor şi procurorilor se aplică şi asistenţilor judiciari. Dispoziţiile referitoare la concediul de odihnă, asistenţă medicală gratuită şi gratuitatea transportului, prevăzute de lege pentru judecători şi procurori, se aplică şi asistenţilor judiciari. Asistenţii judiciari depun jurământul în condiţiile prevăzute de lege pentru judecători şi procurori. Numărul total al posturilor de asistenţi judiciari şi repartizarea posturilor pe instanţe, în raport cu volumul de activitate, se stabilesc prin ordin al ministrului justiţiei. Asistenţii judiciari exercită atribuţiile prevăzute la art. 55 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, precum şi alte atribuţii prevăzute în Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti.
Asistenţilor judiciari li se aplică dispoziţiile legale privind abaterile şi sancţiunile disciplinare, precum şi motivele de eliberare din funcţie prevăzute de lege pentru judecători şi procurori. Sancţiunile disciplinare se aplică de către ministrul justiţiei. Asistenţii judiciari pot fi eliberaţi din funcţie şi ca urmare a reducerii numărului de posturi, în raport cu volumul de activitate al instanţei.
Prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Consiliului Economic şi Social şi a Ministerului Justiţiei, se stabilesc: a) condiţiile, procedura de selecţie şi de propunere de către Consiliul Economic şi Social a candidaţilor, pentru a fi numiţi ca asistenţi judiciari de către ministrul justiţiei; b) condiţiile de delegare, detaşare şi transfer al asistenţilor judiciari.

Curtea Constitutionala s-a mai pronunţat, spre exemplu, prin Decizia nr. 172 din 6 mai 2003, Decizia nr. 73 din 18 februarie 2003, Decizia nr. 286 din 3 iulie 2003 şi prin Decizia nr. 37 din 19 ianuarie 2006, in sensul ca soluţionarea cauzelor deduse judecăţii este hotărâtă de judecători, iar asistentii judiciari nu au decât un rol consultativ, util judecăţii în vederea stabilirii adevărului cu privire la drepturile subiective ale părţilor în litigiu.

S-a retinut ca prezenţa la judecată a asistentilor judiciari, fără drept de vot deliberativ, constituie o problemă reglementată prin lege, potrivit art. 125 alin. (3) din Legea fundamentală, ceea ce exclude ca prin textele legale menţionate să se încalce în vreun fel independenţa judecătorilor, imparţialitatea justiţiei şi, pe un plan mai general, principiile statului de drept.

In ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate raportata la prevederile art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, Curtea Constitutionala retine ca in cauza Ettl si altii contra Austriei, 1987, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat ca participarea unor persoane specializate in diverse domenii de activitate, alaturi de magistratii de profesie, la solutionarea unor categorii de litigii, nu contravine principiului independentei si impartialitatii instantei, prevazut de art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. De asemenea, in hotararea din 23 aprilie 1987, s-a retinut ca statele membre ale Consiliului Europei ofera multiple exemple de complete de judecata la care participa, pe langa magistrati, si persoane specializate in anumite domenii, persoane ale caror cunostinte sunt necesare pentru solutionarea acelor litigii.



B. NECONSTITUTIONALITATE SI NECONVENTIONALITATE


1. PRIMUL ASPECT:

Consideram ca aceste dispozitii contravin prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. 3, precum si dispozitiilor mai favorabile ale art. 6 paragraful 1 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, direct aplicabile in conditiile art. 11 si art. 20 alin. (2) din Constitutia Romaniei.


Constitutia Romaniei
Art. 21 - Accesul liber la justiţie

(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.
(3) Părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.
(4) Jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite.


Potrivit art. 20 din Constituţia României, “dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si tratatele la care Romania este parte. Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile interne, au prioritate reglementarile internationale.”

Ori de câte ori este vorba de un proces privitor la soluţionarea unei contestaţii civile, atât prin prisma legislaţiei naţionale cât şi a Convenţiei, şi, ori de câte ori, organul care s-a pronunţat în primă instanţă este o instanţă judiciară, această instanţă este obligată să asigure respectarea garanţiilor articolului 6. “Acesta din urmă îşi va regăsi domeniul său tradiţional şi natural şi se va aplica în toate stadiile procedurii” (De Cubber c. Belgiei) “Atunci când legea instituie în primă instanţă o instanţă judiciară, aceasta trebuie să ofere garanţiile cerute de articolul 6, chiar dacă este deschisă calea apelului în faţa unei instanţe superioare” (Comisia EDO, raport din 12 octombrie 1978 în cauza Zand, D.R).

Articolul 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului garantează dreptul la un proces echitabil:

“1. Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptate împotriva sa. Hotărârea trebuie să fie pronunţată în mod public, dar accesul în sala de şedinţă poate fi interzis presei şi publicului pe întreaga durată a procesului sau a unei părţi a acestuia în interesul moralităţii, al ordinii publice ori al securităţii naţionale într-o societate democratică, atunci când interesele minorilor sau protecţia vieţii private a părţilor la proces o impun, sau în măsura considerată absolut necesară de către instanţă atunci când, în împrejurări speciale, publicitatea ar fi de natură să aducă atingere intereselor justiţiei”.


În afară de regulile edictate în cuprinsul acestui articol, există câteva „principii de echitate” subordonate acestui articol, dar care nu sunt enunţate expres.
Cel mai important dintre acestea este socotit cel al „egalităţii armelor”, care consacră ideea potrivit căreia fiecare parte din proces trebuie să aibă şanse egale de a-şi prezenta cauza şi că nimeni nu trebuie să beneficieze de un avantaj substanţial asupra adversarului său.[1]

Totodata, potrivit „principiului contradictorialitatii”, degajat din art. 6, părţile trebuie să aibă acelaşi acces la consemnări şi la celelalte documente ale cauzei, cel puţin atâta vreme cât acestea joacă un rol în formarea opiniei instanţei; fiecărei părţi trebuie să i se dea posibilitatea să combată argumentele invocate de cealaltă parte.[2]
Dreptul la o procedura contradictorie implica inclusiv posibilitatea de a lua cunostinta de toate piesele si observatiile prezentate judecatorului, chiar si de cele care ar putea proveni de la un magistrat independent, de natura sa-i influenteze decizia si de a le discuta (cauzele J.J. contra Olandei, Morel contra Frantei, Kamasinski impotriva Austriei)[3].


In jurisprudenta sa constanta, Curtea Constitutionala a retinut ca in cauza Ettl si altii contra Austriei, 1987, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat ca participarea unor persoane specializate in diverse domenii de activitate, alaturi de magistratii de profesie, la solutionarea unor categorii de litigii, nu contravine principiului independentei si impartialitatii instantei, prevazut de art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.

In ce priveste aceasta alegatie, faptul ca in cauza Ettl si altii contra Austriei, 1987, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat ca participarea unor persoane specializate in diverse domenii de activitate, alaturi de magistratii de profesie, la solutionarea unor categorii de litigii, nu contravine principiului independentei si impartialitatii instantei, prevazut de art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, Curtea Constitutionala nu a dus la capat rationamentul si nu a indicat in ce fel de conditii a constatat Curtea de la Strasbourg acest fapt.

In aceasta cauza era vorba de componenta unor Comisii agrare administrative, grupand, alaturi de magistrati profesionisti, si experti specializati in domeniul agrar [4].

Curtea Europeana a Drepturilor Omului a retinut ca, in masura in care acesti functionari, nemagistrati, pregateau observatiile scrise asupra unei chestiuni, erau obligati sa le comunice partilor, in vederea respectarii caracterului contradictoriu al procedurii[5]. In cauza Ettl, chiar instanta superioara a casat decizia Comisiei agrare, intrucat aceste observatii nu au fost aduce la cunostinta partilor.


Conform art. 55 alin. 2 din Legea nr. 304/2004, asistenţii judiciari participă la deliberări cu vot consultativ şi semnează hotărârile pronunţate. Opinia acestora se consemnează în hotărâre, iar opinia separată se motivează.

O astfel de dispozitie, care permite asistentilor judiciari, ce reprezintă organizaţii interesate în modul de soluţionare a cauzelor la judecarea cărora participă, neprezentand garantiile de independenţă stabilite prin Constituţie în cazul judecătorilor (nu sunt inamovibili, pot fi expuşi ingerinţelor, presiunilor şi influenţelor din partea organizaţiilor pe care le reprezintă), sa emita o opinie, fara ca aceasta opinie sa fie pusa in discutia contradictorie a partilor, incalca principiile contradictorialitatii si egalităţii armelor, potrivit carora părţile trebuie să aibă acelaşi acces la consemnări şi la celelalte documente ale cauzei, cel puţin atâta vreme cât acestea joacă un rol în formarea opiniei instanţei.

Completul pentru soluţionarea în primă instanţă a cauzelor privind conflictele de muncă şi asigurări sociale se constituie din 2 judecători şi 2 asistenţi judiciari. Asistenţii judiciari participă la deliberări cu vot consultativ şi semnează hotărârile pronunţate.
Ca atare, desi nu au un rol deliberativ, acestia, ca experti intr-un domeniu specializat, pot influenta opinia celor doi judecatori profesionisti, care decid asupra cauzei.
Asistenţii judiciari nu au "jurisdicţia" şi "imperium", ci doar asistă la şedinţele de judecată.
Asadar, punctul lor de vedere trebuie sa fie dinainte cunoscut si pus in discutia contradictorie a partilor.

Dreptul la o procedura contradictorie, in conditiile art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, implica inclusiv posibilitatea de a lua cunostinta de observatiile prezentate judecatorului, chiar si de cele care provin obligatoriu de la asistentul judiciar, vazut ca un expert specializat, de natura sa-i influenteze decizia si de a le discuta (cauzele J.J. contra Olandei, Morel contra Frantei, Kamasinski impotriva Austriei)[6].



CONCLUZIE PRIMUL ASPECT :

Dispozitiile art. 55 alin. 1 si 2 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată contravin prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. 3, precum si dispozitiilor mai favorabile ale art. 6 paragraful 1 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, direct aplicabile in conditiile art. 11 si art. 20 alin. (2) din Constitutia Romaniei, in masura in care sunt interpretate in sensul ca opinia exprimata obligatoriu de asistentii judiciari nu este pusa in discutia contradictorie a partilor, inainte de pronuntarea instantei[7].



2. AL DOILEA ASPECT:

Consideram ca aceste dispozitii contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. 4 si art. 124 alin. 3, precum si dispozitiilor mai favorabile ale art. 6 paragraful 1 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, direct aplicabile in conditiile art. 11 si art. 20 alin. (2) din Constitutia Romaniei.



Constitutia Romaniei

Art. 1 - Statul Român

(4) Statul se organizează potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor - legislativă, executivă şi judecătorească - în cadrul democraţiei constituţionale.


Art. 124 - Înfăptuirea justiţiei

(1) Justiţia se înfăptuieşte în numele legii.
(2) Justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi.
(3) Judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii.


De asemenea, in hotararea din 23 aprilie 1987, in cauza Ettl si altii contra Austriei, 1987, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a retinut ca statele membre ale Consiliului Europei ofera multiple exemple de complete de judecata la care participa, pe langa magistrati, si persoane specializate in anumite domenii, persoane ale caror cunostinte sunt necesare pentru solutionarea acelor litigii.

În jurisprudenţa Comisiei şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului, independenţa şi imparţialitatea instanţei se găsesc în strânsă legătură, astfel încât adesea o instanţă care nu oferă suficiente garanţii de independenţă nu va putea fi considerată nici imparţială.

Lipsa prejudecăţilor şi atitudinea nepărtinitoare sunt elementele definitorii ale imparţialităţii[8]: “existenţa imparţialităţii în sensul articolului 6 paragraf 1 din Convenţie trebuie determinată conform unui test subiectiv, pe baza convingerilor personale ale unui anumit judecător într-o anumită cauză, dar şi conform unui test obiectiv vizând să stabilească dacă un judecător a oferit suficiente garanţii pentru a exclude orice îndoială legitimă în această privinţă”[9].

În aplicarea demersului obiectiv, opinia părţii în cauză cu privire la imparţialitatea instanţei este importantă dar nu decisivă. Esenţial este ca îndoielile privitoare la imparţialitate să poată fi justificate în mod rezonabil[10]. Dacă există o îndoială justificată, judecătorul bănuit de atitudine părtinitoare trebuie să se retragă de la judecarea cauzei[11]. În acest context, Curtea arătat că statul are obligaţia de a verifica acuzaţiile de părtinire aduse unui jurat[12].

Jurisprudenta CEDO retine ca, din punct de vedere organic, “instanţa trebuie să fie independentă mai ales faţă de executiv şi faţă de părţi”[13] şi să prezinte garanţiile unei proceduri judiciare[14].

În compunerea acestei instanţe nu este necesar să intre exclusiv magistraţi, ci pot intra şi funcţionari publici sau juraţi, cu condiţia să se bucure de un statut legal care să-i protejeze împotriva presiunilor exterioare[15].

In acest sens in baza art. 126 din Constitutia Romaniei - Instanţele judecătoreşti – prin lege organică pot fi înfiinţate instanţe specializate în anumite materii, cu posibilitatea participării, după caz, a unor persoane din afara magistraturii.

In cauza Langborger c. Suediei, 22 iunie 1989, CEDO a aratat ca independenta si impartialitatea unor funcţionari publici sau juraţi care compun o instanta poate fi pusa sub indoiala in anume situatii[16].

In materia cauzelor privind conflictele de muncă şi asigurări sociale, intotdeauna[17] completul pentru soluţionarea în primă instanţă a cauzelor privind conflictele de muncă şi asigurări sociale se constituie din 2 judecători şi 2 asistenţi judiciari.

Prezenta asistentilor judiciari in astfel de litigii, ar putea pune indoieli legitime, din perspectiva a cel puţin două puncte de vedere esenţiale, de plină jurisdicţie, la care asistenţii judiciari participă, deşi nu sunt investiţi constituţional cu astfel de atribuţii de jurisdicţie.

Primul punct esenţial este legat de participarea la deliberări a asistenţilor judiciari, chiar dacă doar cu vot deliberativ.

Art. 256 alin. 1 din Codul de procedură civilă prevede că “după sfârşitul dezbaterilor, judecătorii chibzuiesc în secret, fie în şedinţă, fie în camera de consiliu”.
Astfel, procesul deliberativ, care se încheie cu decizia luată de complet asupra unei cauze, este actul deplin de jurisdicţie care, aşa cum arată doctrina procesual civilă, dă măsura independenţei şi imparţialităţii judecătorilor, faptul că ei nu sunt supuşi niciunei influenţe externe, indiferent de ce natură ar fi ea.
De altfel, procesul decizional, aşa cum este şi el reflectat de dispoziţiile art. 256 alin. 1 din Codul de procedură civilă, ar trebui să se constituie într-o măsură concretă de garantare, protejare şi promovare a independenţei judecătorilor, potrivit Recomandării nr. 94 (12) a Comitetului de Miniştri către statele membre privind independenţa, eficienţa şi rolul judecătorilor. În acest sens, Principiul I, pct. 2 lit. D) recomandă statelor membre ca ”În procesul decizional, judecătorii trebuie să fie independenţi şi să poată acţiona fără nici un fel de restricţie, influenţă subiectivă, presiuni, ameninţări sau interferenţe, directe sau indirecte. Legea trebuie să prevadă sancţiuni clare împotriva persoanelor care încearcă să influenţeze deciziile judecătorilor în orice fel. În concluzie, judecătorii trebuie să decidă imparţial, în concordanţă cu interpretarea faptelor, şi cu respectarea legilor aplicabile speţei respective. Judecătorii nu trebuie să fie obligaţi să raporteze despre felul în care au soluţionat un caz nici unei persoane din afara sistemului judiciar.”
În măsura în care persoane ce nu îndeplinesc funcţii jurisdicţionale, şi mai ales care sunt numite de puterea executivă, cum sunt asistenţii judiciari, participă la procesul deliberativ, care este secret tocmai pentru a garanta independenţa şi imparţialitatea judecătorilor, aceştia se constituie în factori de presiune externă nejustificaţi, cu încălcarea unor principii esenţiale ale separării puterilor în stat (fiind numiţi şi revocaţi, precum şi sancţionaţi disciplinar de puterea executivă, evident că ei sunt reprezentanţi ai puterii executive), respectiv a art. 1 alin. 4 si art. 124 alin. 3 din Constitutia Romaniei.

Cu privire la cel de-al doilea punct esenţial, prevăzut de art. 55 alin. 2 din Legea nr. 304/2004 republicata, şi anume semnarea hotărârilor judecătoreşti şi de către asistenţii judiciari, este de observat că lipsa semnaturii atrage nulitatea hotararii.
Acest fapt este de natură a demonstra, o dată în plus, că, în realitate asistenţii judiciari se comportă, din pricina prevederii legislative deficitare, ca organe de jurisdicţie, din moment ce legiuitorul a prevăzut obligativitatea pentru asistenţii judiciari de a semna hotărârea judecătorească.
În acest context, trebuie precizat că hotărârea judecătorească este un act jurisdicţional, iar faptul că hotărârea este semnată şi de asistenţii judiciari, alături de judecători, încalcă independenţa puterii judecătoreşti, cel puţin în aparenţa sa (ştiut fiind că şi respectarea aparenţei independenţei puterii judecătoreşti este un element ce conturează noţiunea de independenţă a acesteia), pentru că, astfel, apare că puterea executivă sau altă autoritate constituţională (cum ar fi Consiliul Economic şi Social) participă în mod direct la actul jurisdicţional, ceea ce, fără îndoială, încalcă principiul separaţiei puterilor în stat prevăzut de art. 1 paragraf 4 din Constituţia României.



CONCLUZIE AL DOILEA ASPECT :

Dispozitiile art. 55 alin. 1 si 2 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. 4 si art. 124 alin. 3, precum si dispozitiilor mai favorabile ale art. 6 paragraful 1 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, direct aplicabile in conditiile art. 11 si art. 20 alin. (2) din Constitutia Romaniei, in masura in care sunt interpretate in sensul ca permit asistentilor judiciari sa participe la procesul deliberativ, al carui caracter secret este menit a garanta independenţa şi imparţialitatea judecătorilor, si ii obliga pe acestia sa semneze hotărârile judecătoreşti.




C. SOLICITAREA F.J.O. CATRE PLENUL CSM


Ca atare, aceste dispozitii, ce permit asistentilor judiciari sa participe la procesul deliberativ, al carui caracter secret este menit a garanta independenţa şi imparţialitatea judecătorilor, ii obliga sa semneze hotărârile judecătoreşti iar opinia exprimata obligatoriu de asistentii judiciari nu este pusa in discutia contradictorie a partilor, inainte de pronuntarea instantei, contravin Constitutiei Romaniei si jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului.

In baza art. 38 alin. 5 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicata, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii poate sesiza ministrul justiţiei cu privire la necesitatea iniţierii sau modificării unor acte normative în domeniul justiţiei.

In acest temei de drept, solicitam Plenului Consiliului Superior al Magistraturii sa analizeze toate aceste motive si sa sesizeze ministrul justiţiei cu privire la necesitatea modificarii dispozitiilor art. 55 alin. 1 si 2 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, precum si, prin influenta, dispozitiilor art. 110-114 din aceeasi lege.

De lege ferenda, completul pentru soluţionarea în primă instanţă a cauzelor privind conflictele de muncă şi asigurări sociale nu ar trebui sa se constituie din 2 judecători şi 2 asistenţi judiciari, ci doar din judecatori.
Asistentii judiciari ar trebui sa sustina in sedinta publica opiniile, motivate in fapt si in drept, inclusiv cu referiri jurisprudentiale (si procurorul o sustine si e magistrat prin efectul Constitutiei), pentru ca partile sa poata combate aceste opinii, uneori esentiale si pentru solutia pronuntata de instanta.




[1] A se vedea Donna Gomien, Introducere în Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, Editura All, 1996, traducere de Cristiana Irinel Stoica, pag. 45.
[2] A se vedea P. van Dijk, G.J.van Hoof, în colaborare cu A.W. Heringa, J.G.C. Schokkenbroek, B.P.Vermeulen, M.L.W.M. Viering, L.F.Zwarak, Theory and Practice of the European Convention on Human Rights, 1998, Kluwer Law International, The Hague, Netherlands, pag. 430-431.
[3] 27. La Cour rappelle que le droit à une procédure contradictoire « implique en principe
la faculté pour les parties à un procès, pénal ou civil, de prendre connaissance de toute pièce ou observation présentée au juge, même par un magistrat indépendant, en vue d'influencer sa décision, et de la discuter » (arrêt Lobo Machado c. Portugal du 20 février 1996, Recueil 1996-I, pp. 206-207, § 31).
[4] Il s'agissait de membres experts dans leur branche; or il en faut pour un remembrement foncier, opération qui soulève des questions de grande complexité et concerne, outre les propriétaires directement visés, la collectivité tout entière. Grâce à leur composition, les commissions peuvent aboutir à des solutions équilibrées, tenant compte des différents intérêts en jeu. Au demeurant, la législation interne des Etats membres du Conseil de l'Europe offre maints exemples de juridictions groupant, à côté de magistrats professionnels, des personnes spécialisées en tel ou tel domaine et dont les connaissances sont souhaitables, voire nécessaires au règlement des litiges qui ressortissent à leur compétence.
[5] Dans la mesure où ces fonctionnaires préparent des observations écrites sur un problème donné, l'article 45 § 3 de la loi générale sur la procédure administrative en exige la communication aux parties qui doivent avoir l'occasion de présenter leurs commentaires (paragraphe 23 ci-dessus). Le caractère contradictoire de la procédure applicable devant les commissions en vertu de la loi fédérale sur les autorités agricoles et de la loi précitée (arrêt Sramek précité, p. 18, § 38), ne souffre donc nullement du concours des "fonctionnaires experts". Dans le cas des Ettl, la Cour administrative a d'ailleurs cassé la décision de la Commission suprême par le motif, précisément, que les observations du membre spécialiste des questions agronomiques n'avaient pas été portées à la connaissance des intéressés (paragraphe 12 ci-dessus).

[6] 27. La Cour rappelle que le droit à une procédure contradictoire « implique en principe la faculté pour les parties à un procès, pénal ou civil, de prendre connaissance de toute pièce ou observation présentée au juge, même par un magistrat indépendant, en vue d'influencer sa décision, et de la discuter » (arrêt Lobo Machado c. Portugal du 20 février 1996, Recueil 1996-I, pp. 206-207, § 31).
[7] De lege ferenda, asistentul judiciar ar trebui sa prezinte public un raport asupra cauzei, care sa fie accesibil partilor, ce ar putea astfel combate aspectele invederate in raport, ce pot avea rol determinant in formarea opiniei instantei. Asistentul judiciar nu ar trebui sa participe la deliberari si nici sa semneze hotararea judecatoreasca.
[8] Curtea EDO, Piersack c. Belgia, hotărâre din 1 octombrie 1982, seria A nr. 53;
[9] Curtea EDO, Hauschildt c. Danemarca, hotărâre din 24 mai 1989, seria A nr. 154, par. 46; Curtea EDO, Piersack c. Belgia, hotărâre din 1 octombrie 1982, seria A nr. 53;
[10] Curtea EDO, Hauschildt c. Danemarca, hotărâre din 24 mai 1989, seria A nr. 154, par. 48;
[11] idem;
[12] Curtea EDO, Remli c. Franţei, hotărâre din 23 aprilie 1996, Recueil 1996-II, vol. 8;
[13] Curtea EDO, Ringeisen, hotărâre din 16 iulie 1971, seria A nr. 13, p. 39, par. 95;
[14] Curtea EDO, Le Compte, Van Leuven şi De Meyere, hotărâre din 23 iunie 1981, seria A nr. 43, p. 24, par. 55; Curtea EDO, Belilos c. Elveţia, hotărâre din 29 aprilie 1988, seria A nr. 132, par. 64;
[15] Curtea EDO, Remli, hotărâre din 23 aprilie 1996, Reports, 1996-II, vol. 8, par. 46-48; Curtea EDO, Pullar, hotărârea din 10 iunie 1996, Reports 1996-II, vol. 11, par. 31-32;
[16] Dans la présente affaire il n’existe aucune raison de douter de leur impartialité personnelle, faute de preuve.
Quant à leur impartialité objective et à leur apparence d’indépendance, en revanche, la Cour constate qu’ils avaient été recommandés par des associations avec lesquelles ils entretenaient des liens étroits et toutes deux intéressées à voir subsister la clause de négociation. Comme il réclamait la suppression de cette dernière, le requérant pouvait légitimement craindre qu’ils n’eussent un intérêt commun contraire au sien et donc redouter une rupture de l’équilibre d’intérêts, inhérent à la composition du tribunal des locations dans d’autres litiges, quand il s’agirait de décider du sort de sa propre demande.
Que le tribunal comprît aussi deux juges professionnels, dont l’indépendance et l’impartialité ne sont pas en cause, n’y change rien. Dès lors, il y a eu violation de l’article 6 par. 1 (art. 6-1).
[17] Prezenta asistentilor judiciari in litigiile de asigurari sociale sau in cele in care, spre exemplu, magistratii au calitatea de reclamanti este inutila.